Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru declinat

declin├í [At: HELIADE, O. II, 229 / Pzi: ~l├şn / E: fr d├ęcliner, lat declinare] 1 vt (Grm) A trece un substantiv, un pronume, un numeral, un adjectiv sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2 vt (├Äe) A-╚Öi ~ numele, calitatea etc. A-╚Öi spune numele, calitatea etc. prezent├óndu-se. 3 vt A refuza s─â-╚Öi asume o sarcin─â, o r─âspundere. 4 vt A pune la ├«ndoial─â competen╚Ťa cuiva sau compatibilitatea a ceva. 5 vi (D. a╚Ötri) A cobor├« spre apus.
declin├ít2, ~─â a [At: DEX / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: declina] 1 (D. substantive, pronume, numerale, adjective, articole) Trecut prin toate cazurile gramaticale. 2 (D. nume, calitate) Declarat. 3 (D. sarcini, responsabilit─â╚Ťi) Refuzat. 4 (D. competen╚Ť─â) Pus la ├«ndoial─â. 5 (D. un astru) Cobor├ót spre apus.
declinát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: declina] 1-5 Declinare (1-5).
DECLIN├ü, decl├şn, vb. I. 1. Tranz. A trece un substantiv, un adjectiv, un pronume, un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2. Tranz. (Rar; ├«n expr.) A-╚Öi declina numele, calitatea etc. = a-╚Öi spune numele, calitatea etc.; a se prezenta. 3. Tranz. A refuza s─â-╚Öi asume o sarcin─â, o r─âspundere, o func╚Ťie, a nu vrea s─â solu╚Ťioneze un litigiu etc. 4. Tranz. A pune la ├«ndoial─â, a nu admite, a nu recunoa╚Öte competen╚Ťa cuiva sau a ceva. 5. Intranz. (Rar; despre a╚Ötri) A cobor├« spre asfin╚Ťit; a apune, a sc─âp─âta. ÔÇô Din fr. d├ęcliner, lat. declinare.
DECLIN├üT, -─é, declina╚Ťi, -te, adj. (Gram.; despre p─âr╚Ťi de vorbire flexibile) Trecut prin toate cazurile. ÔÇô V. declina.
DECLIN├ü, decl├şn, vb. I. 1. Tranz. A trece un substantiv, un adjectiv, un pronume, un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2. Tranz. (Rar; ├«n expr.) A-╚Öi declina numele, calitatea etc. = a-╚Öi spune numele, calitatea etc.; a se prezenta. 3. Tranz. A refuza s─â-╚Öi asume o sarcin─â, o r─âspundere, o func╚Ťie, a nu vrea s─â solu╚Ťioneze un litigiu etc. 4. Tranz. A pune la ├«ndoial─â, a nu admite, a nu recunoa╚Öte competen╚Ťa cuiva sau a ceva. 5. Intranz. (Rar; despre a╚Ötri) A cobor├« spre asfin╚Ťit; a apune, a sc─âp─âta. ÔÇô Din fr. d├ęcliner, lat. declinare.
DECLIN├üT, -─é, declina╚Ťi, -te, adj. (Gram.; despre p─âr╚Ťi de vorbire flexibile) Trecut prin toate cazurile. ÔÇô V. declina.
DECLIN├ü, decl├şn, vb. I. 1. Tranz. (Gram.) A trece un substantiv, un adjectiv, un pronume, un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2. Tranz. (├Änvechit, ├«n expr.) A (-╚Öi) declina numele, calitatea etc. = a ar─âta cine este, a se pretenta. Dup─â ce ├«mi zice acestea, ├«╚Öi declin─â numele: oficerul Zalic, fiul Doamnei Eliad. GHICA, A. 644. 3. Tranz. (├Än opozi╚Ťie cu a-╚Öi asuma) A refuza o sarcin─â, o r─âspundere, a respinge, a nu lua asupr─â-╚Öi. ├Ä╚Öi declin─â orice r─âspundere. C, PETRESCU, C. V. 229. ÔŚŐ Expr. A-╚Öi declina competin╚Ťa v. competin╚Ť─â. 4. Intranz. (Rar, despre a╚Ötri) A cobor├« spre asfin╚Ťit, a apune, a sc─âp─âta. Un soare ce declin─â, din nou rena╚Öte soare. ALECSANDRI, P. III 496. ÔŚŐ (Poetic) Azi de diminea╚Ť─â, am privit pe sora ta, Selene, plutind ╚Öi declin├«nd spre acela╚Öi rece occident. GALACTION, O. I 427.
declin├í (a ~) (de-cli-) vb., ind. prez. 3 decl├şn─â
declin├í vb. (sil. -cli-), ind. prez. 1 sg. decl├şn, 3 sg. ╚Öi pl. decl├şn─â
declin├ít adj. m., pl. declin├í╚Ťi; f. sg. declin├ít─â, pl. declin├íte
DECLINÁ vb. (GRAM.) (înv.) a (se) pleca. (A ~ un substantiv.)
DECLIN├ü vb. v. apune, asfin╚Ťi, cobor├«, disp─ârea, pieri, pleca.
DECLIN├ü vb. I. 1. tr. A trece un nume (substantiv, adjectiv etc.) prin toate cazurile gramaticale. 2. tr. A refuza s─â-╚Öi asume o sarcin─â, o func╚Ťie etc. 3. intr. (Rar; despre a╚Ötri) A cobor├« c─âtre asfin╚Ťit, a apune. 4. tr. A nu recunoa╚Öte, a nu admite ceva, a refuza s─â admit─â. 5. tr. A-╚Öi declina numele, calitatea = a-╚Öi spune numele, calitatea. [P.i. decl├şn. / < lat. declinare, cf. fr. d├ęcliner].
DECLIN├ü vb. I. tr. 1. a trece un substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol prin toate cazurile gramaticale. 2. a respinge, a refuza, a contesta, a nu-╚Öi asuma o sarcin─â, o func╚Ťie etc. ÔÖŽ a-╚Öi ~ competen╚Ťa = a nu-╚Öi recunoa╚Öte competen╚Ťa (autoritatea, capacitatea de a se pronun╚Ťa ├«ntr-o problem─â); a-╚Öi ~ orice r─âspundere = a nu-╚Öi asuma r─âspunderea. 3. a nu recunoa╚Öte, a nu admite ceva. 4. a-╚Öi ~ numele, calitatea = a-╚Öi spune numele, calitatea; a se prezenta. II. intr. (despre a╚Ötri) a cobor├« c─âtre asfin╚Ťit, a apune. ÔŚŐ (fig.) a dec─âdea, a fi ├«n declin; a-╚Öi pierde vigoarea, importan╚Ťa. (< fr. d├ęcliner, lat. declinare)
A DECLIN├ü1 decl├şn tranz. 1) (substantive, adjective, pronume, numerale, articole) A trece prin cazuri ╚Öi numere schimb├ónd forma. 2) ├«nv. (nume de persoan─â) A face s─â fie cunoscut; a prezenta; a recomanda. 3) (sarcini, propuneri) A supune unei solu╚Ťion─âri negative; a respinge. 4) (func╚Ťii) A refuza de a-╚Öi asuma. 5) A pune la ├«ndoial─â; a considera ca fiind nesigur. /<fr. d├ęcliner, lat. declinare
A DECLIN├ü2 pers. 3 decl├şn─â intranz. (despre a╚Ötri) A se l─âsa spre sau dup─â orizont; a asfin╚Ťi; a apune; a sc─âp─âta; a cobor├«. /<fr. d├ęcliner, lat. declinare
declin├í v. 1. Astr. a se dep─ârta dela ecuator; 2. a tinde c─âtre sf├ór╚Öitul s─âu: ├«n scurtele r─âstimpuri c├ónd soarele declin─â AL.; 3. fig. a sl─âbi: ra╚Ťiunea ta declin─â AL.; 4. a nu recunoa╚Öte, a refuza: a declina competen╚Ťa unui judec─âtor, a declina onoruri; 5. Gram. a enun╚Ťa cazurile unui nume; 6. a face cunoscut: a-╚Öi declin─â numele, calit─â╚Ťile.
*2) decl├şn, a -├í v. intr. (lat. de-clino, -clin├íre, a se dep─ârta, a declina. V. ├«nchin). Decad, m─â apropi─ş de sf├«r╚Öit: o ╚Ťar─â care declin─â. M─â dep─ârtez de meridian─â, vorbind de acu magnetic. M─â dep─ârtez de ec┼şatoru ceresc, vorbind de o stea. V. tr. Refuz: a declina o onoare. Nu recunosc: a declina competen╚Ťa unu─ş tribunal, tribunalu ├«╚Ö─ş declin─â competen╚Ťa de a judeca. Spun, declar: ├«m─ş declin numele, titlurile. Gram. Enun╚Ť cazurile unu─ş cuv├«nt declinabil: a declina un substantiv.
declina vb. v. APUNE. ASFINȚI. COBORÎ. DISPĂREA. PIERI. PLECA.
DECLINA vb. (GRAM.) (înv.) a (se) pleca. (A ~ un substantiv.)

Declinat dex online | sinonim

Declinat definitie

Intrare: declina
declina verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -cli-
Intrare: declinat
declinat adjectiv