Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru declina╚Ťie

declina╚Ťie sf [At: HELIADE, PARALELISM, II, 9 / V: ~iune, ~n─âciune, ~n─â╚Ťiune / Pl: ~ii / E: fr d├ęclinaison, lat declinatio, -onis] 1-2 Declinare (1-2). 3 Unghi format de ecuatorul ceresc cu raza vizual─â care duce spre un astru sau spre un punct de pe cer. 4 (├Äs) ~ magnetic─â Unghi format de direc╚Ťia acului magnetic al busolei cu direc╚Ťia geografic─â nord-sud, datorit─â faptului c─â polii magnetici nu corespund cu cei geografici.
DECLIN├ü╚ÜIE, declina╚Ťii, s. f. 1. (Gram.; ├«nv.) Declinare. 2. Unghiul dintre direc╚Ťia c─âtre un astru ╚Öi planul ecuatorial. ÔŚŐ Declina╚Ťie magnetic─â = unghiul format ├«ntr-un anumit loc de pe P─âm├ónt de meridianul magnetic cu meridianul geografic. [Var.: declina╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. d├ęclinaison, lat. declinatio, -onis.
DECLINA╚ÜI├ÜNE s. f. v. declina╚Ťie.
DECLIN├ü╚ÜIE, declina╚Ťii, s. f. 1. (Gram.; ├«nv.) Declinare. 2. Unghiul format de ecuatorul ceresc cu raz─â vizual─â care duce spre un astru sau spre un punct de pe cer. ÔŚŐ Declina╚Ťie magnetic─â = unghiul format de direc╚Ťia acului magnetic al busolei cu direc╚Ťia geografic─â nord-sud, datorit─â faptului c─â polii magnetici nu corespund cu cei geografici. [Var.: declina╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. d├ęclinaison, lat. declinatio, -onis.
DECLINA╚ÜI├ÜNE s. f. v. declina╚Ťie.
DECLIN├ü╚ÜIE, declina╚Ťii, s. f. 1. (Gram.; ├«nvechit) Declinare (1). Pedantismul este de a lega limba noastr─â de modul declina╚Ťiilor unei limbi str─âine. RUSSO, S. 53. ÔÖŽ (├Änvechit) Rostire de c─âtre cineva a numelui ╚Öi a calit─â╚Ťii sale ├«n fa╚Ťa altei persoane. V. prezentare. Te rog s─â m─â noroce╚Öti cu declina╚Ťia numelui d-tale. ALECSANDRI, T. 1002. 2. (Astron.) Unghiul format de ecuatorul ceresc cu raza vizual─â care duce spre un astru sau spre un punct de pe cer. ÔÖŽ (Fiz.) Declina╚Ťie magnetic─â = unghiul spre est sau spre vest format de meridianul magnetic cu meridianul geografic al unui loc.
declin├í╚Ťie (de-cli-, -╚Ťi-e) s. f., art. declin├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. declin├í╚Ťiei; pl. declin├í╚Ťii, art. declin├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
declin├í╚Ťie s. f. (sil. -cli-, -╚Ťi-e), art. declin├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. declin├í╚Ťiei; pl. declin├í╚Ťii, art. declin├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
DECLINÁȚIE s. v. declinare.
DECLIN├ü╚ÜIE s.f. Unghiul format din ecuatorul ceresc cu raza vizual─â care duce spre un astru sau spre un punct de pe sfera cereasc─â. ÔŚŐ Declina╚Ťie magnetic─â = unghiul dintre direc╚Ťia nordului magnetic ╚Öi meridianul geografic al unui loc. [Var. declina╚Ťiune s.f. / cf. lat. declinatio, fr. d├ęclinaison, it. declinazione].
DECLINA╚ÜI├ÜNE s.f. v. declina╚Ťie.
DECLIN├ü╚ÜIE s. f. unghi ├«ntre direc╚Ťia unui astru ╚Öi planul ecuatorial. ÔÖŽ ~ magnetic─â = unghiul dintre direc╚Ťia nordului magnetic ╚Öi meridianul geografic al unui loc. (< fr. d├ęclination, lat. declinatio)
DECLIN├ü╚ÜIE ~i f. astr. Coordonat─â exprimat─â prin m─ârimea unghiului format de ecuatorul ceresc cu raza imaginar─â care duce spre un astru sau spre un punct de pe bolta cereasc─â. ÔŚŐ ~ magnetic─â unghi format de meridianul magnetic al unui loc ╚Öi de meridianul geografic. [Art. declina╚Ťia; G.-D. declina╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. declination, lat. declinatio, ~onis
declina╚Ťi(un)e f. l. Astr. distan╚Ťa unui astru la ecuatorul ceresc; 2. unghiul format de acul magnetic cu meridiana; 3. Gram. totalitatea dezinen╚Ťelor unei vorbe variabile.
*declina╚Ťi├║ne f. (lat. declin├ítio, -├│nis). Gram. ╚śir de forme numite cazur─ş pin care trec, ├«n unele limb─ş, cuvintele declinabile. Astr. Dep─ârtarea une─ş stele de ec┼şatoru ceresc. Unghi pe care-l face acu magnetic la est or─ş la vest ├«n raport cu meridiana. ÔÇô ╚śi -a╚Ťie ╚Öi (├«n gram.) ma─ş des -├íre.
DECLINAȚIE s. (GRAM.) declinare, flexiune nominală, (înv.) plecare. (~ unui substantiv.)

Declina╚Ťie dex online | sinonim

Declina╚Ťie definitie

Intrare: declina╚Ťie
declina╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -cli-, -╚Ťi-e
declina╚Ťiune