Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

33 defini╚Ťii pentru declin

decl├şn sn [At: CODRU-DR─éGU╚śANU, C. 189 / Pl: ~uri / E: fr d├ęclin] 1 Cobor├óre a unui astru pe cer spre apus. 2-3 (Fig) Sf├ór╚Öit al (gloriei sau) puterii unei persoane. 4 Dec─âdere a civiliza╚Ťiei unui popor.
declin├í [At: HELIADE, O. II, 229 / Pzi: ~l├şn / E: fr d├ęcliner, lat declinare] 1 vt (Grm) A trece un substantiv, un pronume, un numeral, un adjectiv sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2 vt (├Äe) A-╚Öi ~ numele, calitatea etc. A-╚Öi spune numele, calitatea etc. prezent├óndu-se. 3 vt A refuza s─â-╚Öi asume o sarcin─â, o r─âspundere. 4 vt A pune la ├«ndoial─â competen╚Ťa cuiva sau compatibilitatea a ceva. 5 vi (D. a╚Ötri) A cobor├« spre apus.
DECL├ŹN, declinuri, s. n. 1. Cobor├óre a unui astru pe bolta cerului ├«nspre apus; asfin╚Ťire, sc─âp─âtare. ÔÖŽ Fig. Sf├ór╚Öitul unei glorii, al unei puteri apar╚Ťin├ónd unei persoane, unui popor, unei civiliza╚Ťii etc.; dec─âdere. 2. (Med.) Perioad─â a unei boli ├«n care simptomele clinice scad gradat ├«n intensitate. ÔÖŽ Perioad─â a vie╚Ťii caracterizat─â de regresiunea func╚Ťiilor organismului, care marcheaz─â ├«nceputul senescen╚Ťei. ÔÇô Din fr. d├ęclin.
DECLIN├ü, decl├şn, vb. I. 1. Tranz. A trece un substantiv, un adjectiv, un pronume, un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2. Tranz. (Rar; ├«n expr.) A-╚Öi declina numele, calitatea etc. = a-╚Öi spune numele, calitatea etc.; a se prezenta. 3. Tranz. A refuza s─â-╚Öi asume o sarcin─â, o r─âspundere, o func╚Ťie, a nu vrea s─â solu╚Ťioneze un litigiu etc. 4. Tranz. A pune la ├«ndoial─â, a nu admite, a nu recunoa╚Öte competen╚Ťa cuiva sau a ceva. 5. Intranz. (Rar; despre a╚Ötri) A cobor├« spre asfin╚Ťit; a apune, a sc─âp─âta. ÔÇô Din fr. d├ęcliner, lat. declinare.
DECL├ŹN, declinuri, s. n. Cobor├óre a unui astru pe bolta cerului ├«nspre apus; asfin╚Ťire, sc─âp─âtare. Fig. Sf├ór╚Öitul unei glorii, al unei puteri apar╚Ťin├ónd unei persoane, unui popor, unei civiliza╚Ťii etc.; dec─âdere. ÔÇô Din fr. d├ęclin.
DECLIN├ü, decl├şn, vb. I. 1. Tranz. A trece un substantiv, un adjectiv, un pronume, un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2. Tranz. (Rar; ├«n expr.) A-╚Öi declina numele, calitatea etc. = a-╚Öi spune numele, calitatea etc.; a se prezenta. 3. Tranz. A refuza s─â-╚Öi asume o sarcin─â, o r─âspundere, o func╚Ťie, a nu vrea s─â solu╚Ťioneze un litigiu etc. 4. Tranz. A pune la ├«ndoial─â, a nu admite, a nu recunoa╚Öte competen╚Ťa cuiva sau a ceva. 5. Intranz. (Rar; despre a╚Ötri) A cobor├« spre asfin╚Ťit; a apune, a sc─âp─âta. ÔÇô Din fr. d├ęcliner, lat. declinare.
DECL├ŹN s. n. Cobor├«re a unui astru pe bolta cerului ├«n spre apus; sc─âp─âtare, asfin╚Ťire. Orionul ╚Öi-a ispr─âvit c─âl─âtoria ╚Öi va ie╚Öi cur├«nd din cerul nostru. Aprilie e luna de declin. GALACTION, O. I 621. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. ├Än declin. Albastrul ad├«nc al nop╚Ťii, luna ├«n declin pe dealurile vagi... jucau sub ochii mei. GALACTION, O. I 357. Alba lun─â, dup─â dealuri... alunec─â-n declin. MACEDONSKI, O. I 30. ÔÖŽ Fig. Sf├«r╚Öitul unei glorii, unei puteri; dec─âdere. O important─â expresie a declinului economiei americane o reprezint─â cre╚Öterea rapid─â ╚Öi continu─â a num─ârului ╚Öomerilor totali ╚Öi par╚Ťiali. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 170, 11/2.
DECLIN├ü, decl├şn, vb. I. 1. Tranz. (Gram.) A trece un substantiv, un adjectiv, un pronume, un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2. Tranz. (├Änvechit, ├«n expr.) A (-╚Öi) declina numele, calitatea etc. = a ar─âta cine este, a se pretenta. Dup─â ce ├«mi zice acestea, ├«╚Öi declin─â numele: oficerul Zalic, fiul Doamnei Eliad. GHICA, A. 644. 3. Tranz. (├Än opozi╚Ťie cu a-╚Öi asuma) A refuza o sarcin─â, o r─âspundere, a respinge, a nu lua asupr─â-╚Öi. ├Ä╚Öi declin─â orice r─âspundere. C, PETRESCU, C. V. 229. ÔŚŐ Expr. A-╚Öi declina competin╚Ťa v. competin╚Ť─â. 4. Intranz. (Rar, despre a╚Ötri) A cobor├« spre asfin╚Ťit, a apune, a sc─âp─âta. Un soare ce declin─â, din nou rena╚Öte soare. ALECSANDRI, P. III 496. ÔŚŐ (Poetic) Azi de diminea╚Ť─â, am privit pe sora ta, Selene, plutind ╚Öi declin├«nd spre acela╚Öi rece occident. GALACTION, O. I 427.
decl├şn (de-clin) s. n., pl. decl├şnuri
declin├í (a ~) (de-cli-) vb., ind. prez. 3 decl├şn─â
decl├şn s. n. (sil. -clin), pl. decl├şnuri
declin├í vb. (sil. -cli-), ind. prez. 1 sg. decl├şn, 3 sg. ╚Öi pl. decl├şn─â
DECL├ŹN s. decaden╚Ť─â, dec─âdere, regres, (├«nv.) descre╚Ötere, sc─âdenie, sc─âdere, sc─âp─âtare, (fig.) apus, crepuscul. (~ al unui imperiu.)
DECL├ŹN s. v. apus, asfin╚Ťire, asfin╚Ťit.
DECLINÁ vb. (GRAM.) (înv.) a (se) pleca. (A ~ un substantiv.)
DECLIN├ü vb. v. apune, asfin╚Ťi, cobor├«, disp─ârea, pieri, pleca.
Declin Ôëá ascensiune, prosperitate
DECL├ŹN s.n. 1. Cobor├óre c─âtre asfin╚Ťit a unui astru pe bolta cereasc─â. 2. (Fig.) Dec─âdere. [Pl. -nuri. / < fr. d├ęclin, it. declino].
DECLIN├ü vb. I. 1. tr. A trece un nume (substantiv, adjectiv etc.) prin toate cazurile gramaticale. 2. tr. A refuza s─â-╚Öi asume o sarcin─â, o func╚Ťie etc. 3. intr. (Rar; despre a╚Ötri) A cobor├« c─âtre asfin╚Ťit, a apune. 4. tr. A nu recunoa╚Öte, a nu admite ceva, a refuza s─â admit─â. 5. tr. A-╚Öi declina numele, calitatea = a-╚Öi spune numele, calitatea. [P.i. decl├şn. / < lat. declinare, cf. fr. d├ęcliner].
DECL├ŹN s. n. 1. cobor├óre c─âtre asfin╚Ťit a unui astru. 2. (fig.) dec─âdere (a unei fiin╚Ťe, a unui popor, a unei civiliza╚Ťii); decaden╚Ť─â, regres. (< fr. d├ęclin)
DECLIN├ü vb. I. tr. 1. a trece un substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol prin toate cazurile gramaticale. 2. a respinge, a refuza, a contesta, a nu-╚Öi asuma o sarcin─â, o func╚Ťie etc. ÔÖŽ a-╚Öi ~ competen╚Ťa = a nu-╚Öi recunoa╚Öte competen╚Ťa (autoritatea, capacitatea de a se pronun╚Ťa ├«ntr-o problem─â); a-╚Öi ~ orice r─âspundere = a nu-╚Öi asuma r─âspunderea. 3. a nu recunoa╚Öte, a nu admite ceva. 4. a-╚Öi ~ numele, calitatea = a-╚Öi spune numele, calitatea; a se prezenta. II. intr. (despre a╚Ötri) a cobor├« c─âtre asfin╚Ťit, a apune. ÔŚŐ (fig.) a dec─âdea, a fi ├«n declin; a-╚Öi pierde vigoarea, importan╚Ťa. (< fr. d├ęcliner, lat. declinare)
DECL├ŹN ~uri n. 1) Mi╚Öcare de cobor├óre a unui astru pe bolta cereasc─â ├«nspre orizont; apus; asfin╚Ťit. 2) fig. Proces de trecere de la o stare superioar─â la una inferioar─â; dec─âdere; decaden╚Ť─â; regres. ~ul unei civiliza╚Ťii. /<fr. d├ęclin, lat. declinare
A DECLIN├ü1 decl├şn tranz. 1) (substantive, adjective, pronume, numerale, articole) A trece prin cazuri ╚Öi numere schimb├ónd forma. 2) ├«nv. (nume de persoan─â) A face s─â fie cunoscut; a prezenta; a recomanda. 3) (sarcini, propuneri) A supune unei solu╚Ťion─âri negative; a respinge. 4) (func╚Ťii) A refuza de a-╚Öi asuma. 5) A pune la ├«ndoial─â; a considera ca fiind nesigur. /<fr. d├ęcliner, lat. declinare
A DECLIN├ü2 pers. 3 decl├şn─â intranz. (despre a╚Ötri) A se l─âsa spre sau dup─â orizont; a asfin╚Ťi; a apune; a sc─âp─âta; a cobor├«. /<fr. d├ęcliner, lat. declinare
declin n. starea unui lucru ce sÔÇÖapropie de sf├ór╚Öit: declinul vie╚Ťii.
declin├í v. 1. Astr. a se dep─ârta dela ecuator; 2. a tinde c─âtre sf├ór╚Öitul s─âu: ├«n scurtele r─âstimpuri c├ónd soarele declin─â AL.; 3. fig. a sl─âbi: ra╚Ťiunea ta declin─â AL.; 4. a nu recunoa╚Öte, a refuza: a declina competen╚Ťa unui judec─âtor, a declina onoruri; 5. Gram. a enun╚Ťa cazurile unui nume; 6. a face cunoscut: a-╚Öi declin─â numele, calit─â╚Ťile.
*1) decl├şn n., pl. e ╚Öi ur─ş (fr. d├ęclin, d. d├ęcliner, a declina). Apropiere de sf├«r╚Öit: declinu zile─ş, al v─şe╚Ťi─ş. Decaden╚Ť─â: civiliza╚Ťiune ├«n declin.
*2) decl├şn, a -├í v. intr. (lat. de-clino, -clin├íre, a se dep─ârta, a declina. V. ├«nchin). Decad, m─â apropi─ş de sf├«r╚Öit: o ╚Ťar─â care declin─â. M─â dep─ârtez de meridian─â, vorbind de acu magnetic. M─â dep─ârtez de ec┼şatoru ceresc, vorbind de o stea. V. tr. Refuz: a declina o onoare. Nu recunosc: a declina competen╚Ťa unu─ş tribunal, tribunalu ├«╚Ö─ş declin─â competen╚Ťa de a judeca. Spun, declar: ├«m─ş declin numele, titlurile. Gram. Enun╚Ť cazurile unu─ş cuv├«nt declinabil: a declina un substantiv.
DECLIN s. decaden╚Ť─â, dec─âdere, regres, (├«nv.) descre╚Ötere, sc─âdenie, sc─âdere, sc─âp─âtare, (fig.) apus, crepuscul. (~ al unui imperiu.)
declin s. v. APUS. ASFINȚIRE. ASFINȚIT.
declina vb. v. APUNE. ASFINȚI. COBORÎ. DISPĂREA. PIERI. PLECA.
DECLINA vb. (GRAM.) (înv.) a (se) pleca. (A ~ un substantiv.)
DECL├ŹN (< fr.) s. n. 1. Cobor├óre a unui astru spre apus; asfin╚Ťit, sc─âp─âtat. ÔÖŽ Fig. Dec─âdere (a unei fiin╚Ťe, a unui popor, a unei civiliza╚Ťii etc.); decaden╚Ť─â. ÔŚŐ D. economic = regres al activit─â╚Ťii economice, manifestat prin diminuarea produc╚Ťiei ╚Öi a comer╚Ťului, pierderea locului ocupat ├«ntr-o anumit─â perioad─â ├«ntr-un ansamblu economic dat, la nivel micro- sau macroeconomic, ca urmare a crizelor economice, calamit─â╚Ťilor naturale, confrunt─ârilor sociale, politice sau militare pe plan na╚Ťional sau interna╚Ťional. ÔŚŐ Balan╚Ť─â ├«n d. = balan╚Ť─â ├«n care fiecare plat─â produce o diminuare a conturilor. 2. (MED.) Stare sau perioad─â a unei boli ├«n care simptomele clinice scad gradat ├«n intensitate. ÔÖŽ Perioad─â a vie╚Ťii caracterizate de regresiunea general─â a func╚Ťiilor organismului ╚Öi care marcheaz─â ├«nceputul senescen╚Ťei.

Declin dex online | sinonim

Declin definitie

Intrare: declin
declin substantiv neutru
  • silabisire: -clin
Intrare: declina
declina verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -cli-