declic definitie

9 definiții pentru declic

declíc sn [At: ENC. TEHN. 187 / Pl: ~uri / E: fr déclic] Dispozitiv format dintr-o pârghie cu un cârlig la capăt, care permite eliberarea unei piese imobilizate în raport cu alta.
DECLÍC, declicuri, s. n. Dispozitiv format dintr-o pârghie cu un cârlig la un capăt, care permite eliberarea unei piese imobilizate în raport cu o alta. – Din fr. déclic.
DECLÍC, declicuri, s. n. Dispozitiv format dintr-o pârghie cu un cârlig la capăt, care permite eliberarea unei piese imobilizate în raport cu o alta. – Din fr. déclic.
DECLÍC, declicuri, s. n. (Tehn.) Mecanism dispus între două piese, pentru a desface la un moment dat legătura mecanică dintre ele.
declíc (de-clic) s. n., pl. declícuri
declíc s. n. (sil. -clic), pl. declícuri
DECLÍC s.n. Mecanism care poate desface, la un moment dat, legătura mecanică dintre două piese; declanșator. [< fr. déclic].
DECLÍC s. n. 1. dispozitiv, în formă de pârghie, destinat a declanșa un mecanism. 2. zgomot sec pe care îl face un mecanism când se declanșează. (< fr. déclic)
DECLÍC ~uri n. Dispozitiv pentru declanșarea unui mecanism; declanșator. /<fr. déclic

declic dex

Intrare: declic
declic substantiv neutru
  • silabisire: -clic