Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru declic

decl├şc sn [At: ENC. TEHN. 187 / Pl: ~uri / E: fr d├ęclic] Dispozitiv format dintr-o p├órghie cu un c├órlig la cap─ât, care permite eliberarea unei piese imobilizate ├«n raport cu alta.
DECL├ŹC, declicuri, s. n. Dispozitiv format dintr-o p├órghie cu un c├órlig la un cap─ât, care permite eliberarea unei piese imobilizate ├«n raport cu o alta. ÔÇô Din fr. d├ęclic.
DECL├ŹC, declicuri, s. n. Dispozitiv format dintr-o p├órghie cu un c├órlig la cap─ât, care permite eliberarea unei piese imobilizate ├«n raport cu o alta. ÔÇô Din fr. d├ęclic.
DECL├ŹC, declicuri, s. n. (Tehn.) Mecanism dispus ├«ntre dou─â piese, pentru a desface la un moment dat leg─âtura mecanic─â dintre ele.
decl├şc (de-clic) s. n., pl. decl├şcuri
decl├şc s. n. (sil. -clic), pl. decl├şcuri
DECL├ŹC s.n. Mecanism care poate desface, la un moment dat, leg─âtura mecanic─â dintre dou─â piese; declan╚Öator. [< fr. d├ęclic].
DECL├ŹC s. n. 1. dispozitiv, ├«n form─â de p├órghie, destinat a declan╚Öa un mecanism. 2. zgomot sec pe care ├«l face un mecanism c├ónd se declan╚Öeaz─â. (< fr. d├ęclic)
DECL├ŹC ~uri n. Dispozitiv pentru declan╚Öarea unui mecanism; declan╚Öator. /<fr. d├ęclic

Declic dex online | sinonim

Declic definitie

Intrare: declic
declic substantiv neutru
  • silabisire: -clic