declarat definitie

24 definiții pentru declarat

declará [At: CALENDARIU (1794), 31/16 / V: (înv) ~lăr~ / Pzi: ~lár / E: fr déclarer, lat declarare] 1 vt A anunța ceva prin grai sau în scris Si: (înv) a declararisi (1). 2 vt A afirma deschis Si: (înv) a declararisi (2). 3 vt A face cunoscut ceva Si: (înv) a declararisi (3). 4 vt A face o comunicare cu caracter oficial în fața unei autorități Si: (înv) a declararisi (4). 5-6 vtr A (se) mărturisi (cuiva cu un sentiment intim) Si: (înv) a declararisi (5-6). 7 vt A califica pe cineva drept ceva Si: (înv) a declararisi (7). 8 vt A pronunța o sentință judecătorească Si: (înv) a declararisi (8). 9 vt A recunoaște despre sine ceva Si: (înv) a declararisi (9). 10 vt (D. state; îe) A ~ război A începe în mod oficial starea de război Si: (înv) a declararisi (10). 11 vt (Fig; îae) A lua o atitudine ostilă, combativă față de cineva sau de ceva Si: (înv) a declararisi (11). 12 vt A începe ceva în mod oficial. 13 vt (Spc; îe) A ~ grevă A anunța în mod oficial începerea unei greve. 14 vt (Îe) A ~ apel A face apel. 15 vr (D. fenomene) A apărea. 16 vr (D. procese) A începe. 17- 18 vr A-și anunța atitudinea (de sprijin sau) de opoziție față de cineva sau de ceva.
declarát1 sn [At: MDA ms / V: (înv) ~lăr~ / Pl: ~uri / E: declara] 1-12 Declarare (1-12).
declarát2, ~ă a [At: BARONZI, L. 36 / V: (înv) ~lăr~ / Pl: ~ați, ~e / E: declara] 1 Care este anunțat prin grai sau scris. 2 Afirmat deschis. 3 Adus la cunoștința publică. 4 Comunicat în mod oficial. 5 (D. un sentiment intim) Mărturisit. 6 (D. o persoană) Calificat drept ceva. 7 (D. sentințe judecătorești) Pronunțat. 8 (D. fenomene) Apărut. 9 (D. procese) Început.
declărát2, ~ă a vz declarat2, ~ă
declărát1 sn vz declarat1
DECLARÁ, declár, vb. I. 1. Tranz. A anunța ceva prin grai sau în scris; a spune, a afirma deschis, a face cunoscut. ♦ A face o comunicare cu caracter oficial în fața unei autorități. ♦ A da pe față, a mărturisi cuiva un sentiment intim. 2. Tranz. A considera, a califica drept...; spec. a pronunța asupra cuiva o sentință judecătorească. A declara pe cineva repetent. ♦ Refl. A mărturisi despre sine că..., a se recunoaște ca... Mă declar învins. 3. Tranz. (În expr.) A declara război = (despre state) a anunța în mod oficial începerea stării de război; fig. a lua o atitudine ostilă, combativă față de cineva sau de ceva. A declara grevă = a anunța în mod oficial începerea unei greve. (Jur.) A declara apel = a face apel. 4. Refl. (Despre procese, fenomene) A lua naștere, a apărea, a se ivi, a începe. 5. Refl. A lua atitudine, a se pronunța pentru sau contra cuiva sau a ceva. – Din fr. déclarer, lat. declarare.
DECLARÁT, -Ă, declarați, -te, adj. Mărturisit, vădit. Un dușman declarat. – V. declara.
DECLARÁ, declár, vb. I. 1. Tranz. A anunța ceva prin grai sau în scris; a spune, a afirma deschis, a face cunoscut. ♦ A face o comunicare cu caracter oficial în fața unei autorități. ♦ A da pe față, a mărturisi cuiva un sentiment intim. 2. Tranz. A considera, a califica drept...; spec. a pronunța asupra cuiva o sentință judecătorească. A declara pe cineva repetent. ♦ Refl. A mărturisi despre sine că..., a se recunoaște ca... Mă declar învins. 3. Tranz. (În expr.) A declara război = (despre state) a anunța în mod oficial începerea stării de război; fig. a lua o atitudine ostilă, combativă față de cineva sau de ceva. A declara grevă = a anunța în mod oficial începerea unei greve. (Jur.) A declara apel = a face apel. 4. Refl. (Despre procese, fenomene) A lua naștere, a apărea, a se ivi, a începe. 5. Refl. A lua atitudine, a se pronunța pentru sau contra cuiva sau a ceva. – Din fr. déclarer, lat. declarare.
DECLARÁT, -Ă, declarați, -te, adj. Mărturisit, vădit. Un dușman declarat. – V. declara.
DECLARÁ, declár, vb. I. 1. Tranz. (Complementul este adesea o propoziție secundară) A face cunoscut prin grai sau prin scris, a afirma deschis, categoric, a rosti, a pronunța (ceva). Acest sol stăruiește să declare că nu-i sol. SADOVEANU, Z. C. 176. Ar trebui să vă declar că rareori... am fost mai dezamăgit. CAMIL PETRESCU, T. I 520. Mă grăbesc a declara că acel cititor [care va lepăda cartea ta din mînă] va fi adevăratul păgubaș, căci... el pierde cea mai bună ocaziune de a se instrui, citind o carte plăcută. ODOBESCU, S. III 11. ♦ A face o comunicare cu caracter oficial în fața unei autorități. Martorul a declarat că nu cunoaște pe reclamant. A declarat nașterea copilului, la oficiul stării civile. Mărfuri declarate la vamă. ♦ A spune sau a da pe față sentimente intime. V. mărturisi, destăinui. Declară dragoste celor umiliți și obijduiți. SADOVEANU, O. VI 375. 2. Tranz. (Urmat de un adjectiv sau de un participiu) A considera drept..., a califica de..., a proclama, a rosti asupra cuiva o părere; a pronunța asupra cuiva o sentință judecătorească. L-a declarat repetent. A fost declarat arestat. A declara nul. ▭ Marțial... îi declară buni de nimic. ODOBESCU, S. III 30. ♦ Refl. (Despre persoane) A mărturisi despre sine că..., a se recunoaște ca..., a se considera într-un anumit fel. Mă declar învinsă. C. PETRESCU, Î. I 6. Tanța se declara înșelată. REBREANU, R. I 242. C. Negruzzi se declară «moderat». IBRĂILEANU, SP. CR. 102. 3. Tranz. (În unele construcții fixe) A declara război = (despre un stat) a comunica oficial altui stat începerea războiului împotriva lui. În anul 1768 turcii declară război Rusiei. IST. R.P.R. 255. Feciorii de împărați... fără să declare război, năvăliră din nou în țară. VISSARION, B. 47. ◊ Fig. Eu am declarat război, celor ce ne vînd. CAMIL PETRESCU, T. II 345. ◊ Refl. pas. Nu vrem să se declare războiul. CAMIL PETRESCU, U. N. 42. Se văzuse... intrat în armată ca voluntar și tocmai cînd rătboiul se declarase. MACEDONSKI, O. III 79. A declara grevă = a anunța în chip oficial începerea unei greve. Două mii de muncitori japonezi... au declarat o grevă de 24 de ore. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2817. În martie 1918 declară grevă muncitorii ceferiști de la Iași. IST. R.P.R. 524. (Jur.) A declara apel = a face apel, v. apel. A declara în stare de faliment v. faliment. ◊ (Formulă solemnă la deschiderea sau închiderea unei adunări publice) Declar adunarea deschisă. Declar adunarea închisă. 4. Refl. (Despre anumite procese în desfășurare) A începe, a apărea, a lua naștere, a izbucni. Alergam să văd un mutilat cu inconștiența fanatică, robitoare ce mă smulgea din casă, cînd se declara un incendiu. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 65. 5. Refl. A lua atitudine față de cineva sau ceva, a se rosti, a se pronunța, a se manifesta în public pentru sau contra cuiva sau a ceva. Docherii francezi s-au declarat împotriva războiului colonialist.
DECLARÁT, -Ă, declarați, -te, adj. Dat pe față, mărturisit, vădit. Un dușman declarat al birocratismului.
declará (a ~) (de-cla-) vb., ind. prez. 3 decláră
declará vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. declár, 3 sg. și pl. decláră
DECLARÁ vb. 1. v. afirma. 2. a comunica. (A ~ ziariștilor...) 3. v. susține. 4. a anunța. (Președintele ~ deschisă ședința.) 5. v. destăinui. 6. v. mărturisi. 7. v. recunoaște. 8. a opina, a se pronunța. (Se ~ în favoarea proiectului.) 9. v. proclama. 10. v. apărea. 11. v. izbucni.
DECLARÁT adj. v. fățiș.
DECLARÁ vb. I. 1. tr. A spune, a afirma, a face cunoscut (ceva). ♦ A comunica ceva oficial în fața unei autorități. ♦ A mărturisi. 2. tr. A proclama. ♦ A pronunța asupra cuiva o sentință judecătorească. 3. refl. A se pronunța public, a lua atitudine pentru sau împotriva cuiva sau a ceva. [P.i. declár. / < fr. déclarer, cf. it., lat. declarare].
DECLARÁ vb. I. tr. 1. a spune, a afirma, a face cunoscut (ceva). ◊ a comunica ceva oficial în fața unei autorități. ◊ a mărturisi. 2. a proclama. ◊ a pronunța asupra cuiva o sentință judecătorească. II. refl. 1. a începe, a izbucni, a se manifesta. 2. a se pronunța public, a lua atitudine pentru, ori împotriva cuiva, sau a ceva. (< fr. déclarer, lat. declarare)
A DECLARÁ declár tranz. 1) A aduce la cunoștință (pe cale orală sau scrisă). 2) (intenții, acțiuni) A comunica în mod oficial. 3) (sentimente, atașamente, atitudini) A face să fie cunoscut; a mărturisi. 4) (persoane) A califica, având la bază anumite circumstanțe sau motive. 5) (persoane) A învinui printr-o declarație; a pârî; a denunța; a turna. /<fr. déclarer, lat. declarare
A SE DECLARÁ mă declár tranz. 1) A lua o atitudine; a-și expune o părere; a se pronunța (pentru sau contra ceva). 2) (despre procese, fenomene) A începe brusc și cu violență; a se stârni; a se dezlănțui; a izbucni; a se declanșa; a irupe. /<fr. déclarer, lat. declarare
declarà v. 1. a face cunoscut: a declara intențiunile sale; 2. a semnifica ’un act public: a declara răsboiu; 3. a se manifesta: frigurile s’au declarat; 4. a lua parte pentru sau contra cuiva: mă declar pentru voi contra lor.
declarat a. mărturisit, public: dușman declarat.
*declár, a -á, v. tr. (lat. de-calare, d. clarus, car. V. chear). Spun, mărturisesc: fac cunoscut: îmi declar intențiunile. Fac cunoscut pintr’un act public: a declara războĭ. Numesc: îmi declar compliciĭ. V. refl. Mă pronunț: mă declar pentru cineva, contra cuĭva, unuĭ lucru. Mă arăt bine: boala s’a declarat.
DECLARA vb. 1. a afirma, a mărturisi, a relata, a spune, a zice, (pop.) a cuvînta, (înv.) a mărturi. (A ~ următoarele...) 2. a comunica. (A ~ ziariștilor...) 3. a afirma, a pretinde, a spune, a susține, a zice, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ că marfa e de bună calitate.) 4. a anunța. (Președintele ~ deschisă ședința.) 5. a destăinui, a dezvălui, a divulga, a împărtăși, a încredința, a mărturisi, a releva, a spovedi, a spune, (iivr.) a confia, (înv. și pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (înv.) a propovădui. (I-a ~ dragostea lui pentru ea.) 6. a mărturisi, a recunoaște. (Și-a ~ crima.) 7. a se recunoaște. (Mă ~ învins.) 8. a opina, a se pronunța. (Se ~ în favoarea proiectului.) 9.. a (se) proclama. (A ~ independența stalului; se ~ împărat.) 10. a apărea, a se ivi. (S-a ~ o epidemie.) 11. a izbucni. (S-a ~ un incediu.)
DECLARAT adj. deschis, fățiș, mărturisit, recunoscut, vădit, (livr.) manifest. (Dușman ~ al războiului.)

declarat dex

Intrare: declara
declara verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -cla-
Intrare: declarat
declarat adjectiv
Intrare: declărat
declărat