declanșator, ~oare [At: AGROTEHNICA, I, 375 / Pl: ~i, ~oáre / E: declanșa + -tor] 1-3 a Care determină declanșarea (1-2, 4). 4 sn Dispozitiv, acționat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici și declanșarea mecanismelor Si: declanșor.

DECLANȘATÓR, -OÁRE, declanșatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care declanșează. 2. S. n. Dispozitiv, acționat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici și declanșarea mecanismelor; declanșor. [Pl. și: (m.) declanșatori] – Declanșa + suf. -tor.

DECLANȘATÓR, declanșatoare, s. n. Dispozitiv, acționat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici și declanșarea mecanismelor; declanșor. – Declanșa + suf. -tor.

DECLANȘATÓR, declanșatoare, s. n. (Tehn.) Declanșor.

*declanșatór1 (de-clan-) adj. m., pl. declanșatóri; f. sg. și pl. declanșatoáre

declanșatór2 (de-clan-) s. n., pl. declanșatoáre

declanșatór s. n. (sil. -clan-), pl. declanșatoáre

declanșatór adj. m., pl. declanșatóri; f. sg. și pl. declanșatoáre

DECLANȘATÓR s. (TEHN.) declanșor.

DECLANȘATÓR s.n. Dispozitiv care suprimă, eliberează, deschide mecanic o piedică; declanșor. [< declanșa + -tor].

DECLANȘATÓR, -OÁRE I. adj. care declanșează. II. s. n. dispozitiv acționat mecanic, electric etc., care suprimă sau declanșează un mecanism; declanșor. (< declanșa + -tor)

DECLANȘATÓR ~oáre n. Dispozitiv pentru declanșarea unui mecanism; declic. /a declanșa + suf. ~tor

DECLANȘATOR s. (TEHN.) declanșor.

DECLANȘATOR a) termen militar desemnând comanda manuală de deschidere a parașutei; b) dispozitiv pentru separarea unei aeronave de cablul de remorcaj.

MÂNER DECLANȘATOR parte componentă a dispozitivului de declanșare a deschiderii parașutei.