declanșat definitie

2 intrări

15 definiții pentru declanșat

declanșá [At: CAMIL PETRESCU, T. I, 186 / Pzi: ~șéz / E: fr déclencher] 1-2 vtr A (se) dezlănțui. 3-4 vtr A (se) stârni. 5 vt A provoca prin comandă intrarea rapidă în funcțiune a unui mecanism sau a unui dispozitiv (înlăturând o piedică). 6 vr (D. unele aparate) A intra automat în funcțiune.
declanșát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: declanșa] 1 Dezlănțuire. 2 Stârnire. 3-4 Declanșare (3-4).
declanșát2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: declanșa] 1 Dezlănțuit. 2 Stârnit. 3-4 (D. mecanisme sau dispozitive) Care a intrat în funcțiune (automat sau) ca urmare a unei comenzi.
DECLANȘÁ, declanșez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) dezlănțui, a (se) stârni, a (se) porni. 2. Tranz. A provoca, prin comandă, intrarea rapidă în funcție a unui mecanism sau a unui dispozitiv (înlăturând o piedică). ◊ Refl. Aparat care se declanșează automat. – Din fr. déclencher.
DECLANȘÁ, declanșez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) dezlănțui, a (se) stârni, a (se) porni. 2. Tranz. A provoca, prin comandă, intrarea rapidă în funcție a unui mecanism sau a unui dispozitiv (înlăturând o piedică). ◊ Refl. Aparat care se declanșează automat. – Din fr. déclencher.
DECLANȘÁ, declanșez, vb. I. Tranz. 1. A dezlănțui, a stîrni (o acțiune de mari proporții). Muncitorimea din lumea întreagă va declanșa revoluția. CAMIL PETRESCU, T. I 186. 2. (Cu privire la mecanisme, dispozitive) A provoca intrarea în funcțiune prin suprimarea unei zăvorîri. Dispozitivul automat a declanșat mecanismul de înregistrare.
declanșá (a ~) (de-clan-) vb., ind. prez. 3 declanșeáză, 1 pl. declanșắm; conj. prez. 3 să declanșéze
declanșá vb. (sil. -clan-), ind. prez. 1 sg. declanșéz, 3 sg. și pl. declanșeáză, 1 pl. declanșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. declanșéze; ger. declanșând
DECLANȘÁ vb. 1. v. stârni. 2. v. dezlănțui. 3. v. izbucni.
A declanșa ≠ a inhiba, a anclanșa
DECLANȘÁ vb. I. tr. 1. A dezlănțui, a stârni, a provoca subit (o acțiune, o criză etc.). 2. A desface, a deschide, a pune în funcțiune (un dispozitiv, un mecanism etc.) prin suprimarea unei piedici. [< fr. déclencher].
DECLANȘÁ vb. I. tr. a pune în funcție un dispozitiv, un mecanism etc. prin suprimarea unei piedici de blocare. II. tr., refl. a (se) dezlănțui, a (se) stârni. (< fr. déclencher)
A DECLANȘÁ ~éz tranz. A face să se declanșeze. /<fr. déclencher
A SE DECLANȘÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre acțiuni, stări, fenomene ale naturii) A începe brusc și cu violență; a se stârni; a se dezlănțui; a se declara; a irupe; a izbucni. 2) (despre mecanisme sau dispozitive) A începe să funcționeze brusc, înlăturând o piedică. /<fr. déclencher
DECLANȘA vb. 1. a cauza, a determina, a dezlănțui, a genera, a isca, a naște, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, a stîrni, (înv. și reg.) a scorni, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discuții furtunoase.) 2. a se dezlănțui, a se isca, a izbucni, a (se) porni, a se stîrni, (rar) a se prăvăli, (înv. și reg.) a se dezlega, a se scorni, (inv.) a se scula, a se sparge, a sta, (fig.) a se aprinde. (S-a ~ o furtună, un conflict.)

declanșat dex

Intrare: declanșa
declanșa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -clan-
Intrare: declanșat
declanșat