Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

24 defini╚Ťii pentru declan╚Öare

declan╚Ö├í [At: CAMIL PETRESCU, T. I, 186 / Pzi: ~╚Ö├ęz / E: fr d├ęclencher] 1-2 vtr A (se) dezl─ân╚Ťui. 3-4 vtr A (se) st├órni. 5 vt A provoca prin comand─â intrarea rapid─â ├«n func╚Ťiune a unui mecanism sau a unui dispozitiv (├«nl─âtur├ónd o piedic─â). 6 vr (D. unele aparate) A intra automat ├«n func╚Ťiune.
declan╚Ö├íre sf [At: TITULESCU, D. 174 / Pl: ~╚Öß║»ri / E: declan╚Öa] 1 Dezl─ân╚Ťuire. 2 St├órnire. 3 Provocare prin comand─â a intr─ârii rapide ├«n func╚Ťiune a unui mecanism sau a unui dispozitiv (├«nl─âtur├ónd o piedic─â) Si: declan╚Öat1 (3). 4 Intrare automat─â ├«n func╚Ťiune a unor aparate Si: declan╚Öat1 (4).
DECLAN╚ś├ü, declan╚Öez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) dezl─ân╚Ťui, a (se) st├órni, a (se) porni. 2. Tranz. A provoca, prin comand─â, intrarea rapid─â ├«n func╚Ťie a unui mecanism sau a unui dispozitiv (├«nl─âtur├ónd o piedic─â). ÔŚŐ Refl. Aparat care se declan╚Öeaz─â automat. ÔÇô Din fr. d├ęclencher.
DECLAN╚ś├üRE, declan╚Ö─âri, s. f. Faptul de a (se) declan╚Öa; dezl─ân╚Ťuire. ÔÇô V. declan╚Öa.
DECLAN╚ś├ü, declan╚Öez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) dezl─ân╚Ťui, a (se) st├órni, a (se) porni. 2. Tranz. A provoca, prin comand─â, intrarea rapid─â ├«n func╚Ťie a unui mecanism sau a unui dispozitiv (├«nl─âtur├ónd o piedic─â). ÔŚŐ Refl. Aparat care se declan╚Öeaz─â automat. ÔÇô Din fr. d├ęclencher.
DECLAN╚ś├üRE, declan╚Ö─âri, s. f. Faptul de a (se) declan╚Öa; dezl─ân╚Ťuire. ÔÇô V. declan╚Öa.
DECLAN╚ś├ü, declan╚Öez, vb. I. Tranz. 1. A dezl─ân╚Ťui, a st├«rni (o ac╚Ťiune de mari propor╚Ťii). Muncitorimea din lumea ├«ntreag─â va declan╚Öa revolu╚Ťia. CAMIL PETRESCU, T. I 186. 2. (Cu privire la mecanisme, dispozitive) A provoca intrarea ├«n func╚Ťiune prin suprimarea unei z─âvor├«ri. Dispozitivul automat a declan╚Öat mecanismul de ├«nregistrare.
DECLAN╚ś├üRE, declan╚Ö─âri, s. f. Faptul de a declan╚Öa; dezl─ân╚Ťuire. S├«nt pu╚Ťini aceia care se pronun╚Ť─â ├«n mod deschis pentru declan╚Öarea unui nou m─âcel. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 13/1.
declan╚Ö├í (a ~) (de-clan-) vb., ind. prez. 3 declan╚Öe├íz─â, 1 pl. declan╚Öß║»m; conj. prez. 3 s─â declan╚Ö├ęze
declanșáre (de-clan-) s. f., g.-d. art. declanșắrii; pl. declanșắri
declan╚Ö├í vb. (sil. -clan-), ind. prez. 1 sg. declan╚Ö├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. declan╚Öe├íz─â, 1 pl. declan╚Ö─âm; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. declan╚Ö├ęze; ger. declan╚Ö├ónd
declanșáre s. f. (sil. -clan-), g.-d. art. declanșării; pl. declanșări
DECLAN╚ś├ü vb. 1. v. st├órni. 2. v. dezl─ân╚Ťui. 3. v. izbucni.
DECLAN╚ś├üRE s. 1. v. provocare. 2. v. dezl─ân╚Ťuire.
A declan╚Öa Ôëá a inhiba, a anclan╚Öa
Declan╚Öare Ôëá anclan╚Öare
DECLAN╚ś├ü vb. I. tr. 1. A dezl─ân╚Ťui, a st├órni, a provoca subit (o ac╚Ťiune, o criz─â etc.). 2. A desface, a deschide, a pune ├«n func╚Ťiune (un dispozitiv, un mecanism etc.) prin suprimarea unei piedici. [< fr. d├ęclencher].
DECLAN╚ś├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a declan╚Öa ╚Öi rezultatul ei; dezl─ân╚Ťuire. [< declan╚Öa].
DECLAN╚ś├ü vb. I. tr. a pune ├«n func╚Ťie un dispozitiv, un mecanism etc. prin suprimarea unei piedici de blocare. II. tr., refl. a (se) dezl─ân╚Ťui, a (se) st├órni. (< fr. d├ęclencher)
A DECLAN╚ś├ü ~├ęz tranz. A face s─â se declan╚Öeze. /<fr. d├ęclencher
A SE DECLAN╚ś├ü pers. 3 se ~e├íz─â intranz. 1) (despre ac╚Ťiuni, st─âri, fenomene ale naturii) A ├«ncepe brusc ╚Öi cu violen╚Ť─â; a se st├órni; a se dezl─ân╚Ťui; a se declara; a irupe; a izbucni. 2) (despre mecanisme sau dispozitive) A ├«ncepe s─â func╚Ťioneze brusc, ├«nl─âtur├ónd o piedic─â. /<fr. d├ęclencher
DECLAN╚śA vb. 1. a cauza, a determina, a dezl─ân╚Ťui, a genera, a isca, a na╚Öte, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, a st├«rni, (├«nv. ╚Öi reg.) a scorni, (├«nv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discu╚Ťii furtunoase.) 2. a se dezl─ân╚Ťui, a se isca, a izbucni, a (se) porni, a se st├«rni, (rar) a se pr─âv─âli, (├«nv. ╚Öi reg.) a se dezlega, a se scorni, (inv.) a se scula, a se sparge, a sta, (fig.) a se aprinde. (S-a ~ o furtun─â, un conflict.)
DECLAN╚śARE s. 1. cauzare, determinare, generare, pricinuire, prilejuire, producere, provocare, (rar) provoca╚Ťie. (~ unei puternice reac╚Ťii.) 2. dezl─ân╚Ťuire, iscare, izbucnire, ├«ncepere, pornire, producere, st├«rnire, venire, (├«nv. ╚Öi reg.) scornire, (├«nv.) prorupere, prorup╚Ťie. (├Änainte de ~ vijeliei.)
DECLAN╚śARE a) termen militar desmn├ónd ini╚Ťierea procesului de deschidere a para╚Öutei prin ac╚Ťionarea comenzii manuale; b) eliberarea unei aeronave tractate de cablul de remorcaj.

Declanșare dex online | sinonim

Declanșare definitie

Intrare: declanșa
declanșa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -clan-
Intrare: declanșare
declanșare substantiv feminin
  • silabisire: -clan-