Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru declamator

declamator, ~oare [At: HELIADE, O. I, 472 / V: ~├│riu, ~ie, ~m─ât~ / Pl: ~i, ~o├íre / E: fr declamatoire] 1 a (D. cuvinte, intona╚Ťie, stil) Care seam─ân─â cu declamarea (2) Si: declamatoric (1), (├«vr) decl─âm─âcios (1). 2 a (D. cuvinte, intona╚Ťie, stil) Bombastic. 3-6 smf, a (Persoan─â) care declam─â (1-2).
declam─âtor, ~oare smf, a vz declamator
DECLAMAT├ôR, -O├üRE, declamatori, -oare, adj. (Despre cuvinte, expresii, stil) Pompos, bombastic, emfatic. [Var.: declamat├│riu, -ie adj.] ÔÇô Din fr. d├ęclamatoire.
DECLAMATÓRIU, -IE adj. v. declamator.
DECLAMAT├ôR, -O├üRE, declamatori, -oare, adj. (Despre cuvinte, expresii, stil) Pompos, bombastic, emfatic. [Var.: declamat├│riu, -ie adj.] ÔÇô Din fr. d├ęclamatoire.
DECLAMATÓRIU, -IE adj. v. declamator.
DECLAMAT├ôR, -O├üRE, declamatori, -oare, adj. (Despre oameni) Care declam─â; (despre ton, gesturi, stil etc.; cu sens peiorativ) pompos, bombastic, emfatic. [Prefectul] devenise teatral ╚Öi declamator. DUMITRIU, B. F. 40. ╚Üi-a intrat ├«n cap s─â fii (cu un gest declamator) ┬źteroarea pensiunii Weber┬╗. SEBASTIAN, T. 61. ÔÇô Variant─â: (rar) declamat├│riu, -ie (CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 178, 4/4) adj.
DECLAMATÓRIU, -IE adj. v. declamator.
declamatór (de-cla-) adj. m., pl. declamatóri; f. sg. și pl. declamatoáre
declamatór adj. m. (sil. -cla-), pl. declamatóri; f. sg. și pl. declamatoáre
DECLAMATÓR adj. v. afectat.
DECLAMATÓR s. recitator. (Un bun ~.)
DECLAMAT├ôR, -O├üRE adj. Care declam─â; (peior.) pompos, bombastic. [Var. declamatoriu, -ie adj. / cf. fr. d├ęclamateur, d├ęclamatoire, lat. declamatorius].
DECLAMATÓRIU, -IE adj. v. declamator.
DECLAMAT├ôR, -O├üRE adj. care declam─â; (peior.; despre stil, ton) pompos, bombastic, emfatic; declamativ. (< fr. d├ęclamatoire, lat. declamatorius)
DECLAMAT├ôR1 ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) 1) ╚Öi substantival Care declam─â. 2) fig. (despre stil, ton, vorbire) Care v─âde╚Öte afect ╚Öi artificialitate; plin de emfaz─â; bombastic. /<fr. d├ęclamateur, d├ęclamatoire
DECLAMAT├ôR2 ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) m. ╚Öi f. Persoan─â care declam─â texte (de obicei ├«n versuri). /<fr. d├ęclamateur, d├ęclamatoire
declamator m. 1. cel ce declam─â ├«n public; 2. orator, scriitor cu stilul afectat. ÔĽĹ a. emfatic: ton declamator.
*declamat├│r, -o├íre s. Care declam─â (recit─â) ├«n public. Fig. Orator sa┼ş scriitor enfatic, pompos. Adj. Declamatori┼ş: ton declamator (corect: -ori┼ş).
*declamat├│ri┼ş adj. (lat. declamatorius). Enfatic, unflat, bombastic: ton, stil declamatori┼ş.
DECLAMATOR adj. afectat, artificial, bombastic, c─âutat, conven╚Ťional, emfatic, fals, f─âcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, preten╚Ťios, retoric, (fig.) pre╚Ťios, sun─âtor, umflat. (Stil, limbaj ~.)
DECLAMATOR s. recitator. (Un bun ~.)

Declamator dex online | sinonim

Declamator definitie

Intrare: declamator
declamatoriu
declamator adjectiv
  • silabisire: -cla-
Intrare: declam─âtor
declam─âtor