decima² vt [At: ROM. LIT. 84¹/29 / Pzi: ~mez / E: fr décimer, lat decimare] 1 (În Roma antică și Evul Mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat Si: (înv) a zecima. 2 (D. războaie, epidemii etc.) A omorî în număr foarte mare. 3 (Fig) A critica foarte sever.

decimáre sf [At: BUDAI-DELEANU, ap. DA ms / Pl: ~mắri / E: decima] 1 (În Roma antică și în Evul Mediu) Pedepsire a unei unități militare prin executare a fiecărui al zecelea soldat Si: decimat¹ (1), decimație (1). 2 Ucidere în masă Si: decimat¹ (2), decimație (2). 3 (Fig) Critică foarte severă Si: decimat¹ (3)

DECIMÁ², decimez, vb. I. Tranz. 1. (În Roma antică și Evul Mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat. 2. (Despre războaie, epidemii etc.) A omorî oameni în număr mare. – Din fr. décimer, lat. decimare.

DECIMÁRE, decimări, s. f. Acțiunea de a decima și rezultatul ei; ucidere în masă; decimație. – V. decima.

DECIMÁ², decimez, vb. I. Tranz. 1. (În Roma antică și evul mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat. 2. (Despre războaie, epidemii etc.) A omorî oameni în număr mare. – Din fr. décimer, lat. decimare.

DECIMÁRE, decimări, s. f. Acțiunea de a decima și rezultatul ei; ucidere în masă; decimație. – V. decima.

DECIMÁ, decimez, vb. I. Tranz. 1. (De obicei despre războaie și despre epidemii; cu privire la colectivități) A ucide, a omorî în număr foarte mare. Trei regimente de infanterie au fost decimate la Fîntîna Albă. CAMILAR, N. I 39. 2. (La romani și în epoca feudală) A pedepsi o trupă de soldați, executînd pe unul din zece, ales prin tragere la sorți.

decimá (a ~) vb., ind. prez. 3 decimeáză

decimáre s. f., g.-d. art. decimắrii; pl. decimắri

decimá vb., ind. prez. 1 sg. deciméz, 3 sg. și pl. decimeáză

decimáre s. f., g.-d. art. decimării; pl. decimări

DECIMÁ vb. 1. (înv.) a zeciui, (fig.) a secera. (Epidemia a ~ oamenii.) 2. v. masacra.

DECIMÁRE s. v. masacrare.

DECIMÁ vb. I. tr. 1. (La romani și în feudalism) A pedepsi o armată, o unitate militară, executând câte unul din zece soldați prin tragere la sorți. 2. A ucide, a omorî în număr mare. [< lat. decimare, cf. fr. décimer].

DECIMÁRE s.f. Acțiunea de a decima și rezultatul ei; ucidere în masă, decimație. [< decima].

DECIMÁ vb. tr. 1. (la romani și în evul mediu) a pedepsi o unitate militară executând câte unul din zece soldați, prin tragere la sorți. 2. a ucide, a omorî în număr mare; a extermina, a masacra. (< fr. décimer, lat. decimare)

A DECIMÁ ~éz tranz. 1) (despre războaie, epidemii etc.) A omorî în proporții mari: a cosi; a zeciui. 2) (unități militare din Roma antică și evul mediu) A pedepsi, executând pe fiecare al zecelea soldat. /<fr. décimer, lat. decimare

*deciméz v. tr. (lat. décimo, -áre). Pedepsesc cu moartea ucizînd după sorțĭ unu din zece, cum făceaŭ comandanțiĭ romanĭ cînd soldațiĭ nu se purtase vitejește. Fig. Ucid în număr mare: holera decimase armata. V. zecĭuĭesc.

DECIMA vb. (înv.) a zeciui, (fig.) a secera. (Epidemia a ~ oamenii.)