Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru decimare

decima2 vt [At: ROM. LIT. 841/29 / Pzi: ~mez / E: fr d├ęcimer, lat decimare] 1 (├Än Roma antic─â ╚Öi Evul Mediu) A pedepsi o unitate militar─â, execut├ónd pe fiecare al zecelea soldat Si: (├«nv) a zecima. 2 (D. r─âzboaie, epidemii etc.) A omor├« ├«n num─âr foarte mare. 3 (Fig) A critica foarte sever.
decim├íre sf [At: BUDAI-DELEANU, ap. DA ms / Pl: ~mß║»ri / E: decima] 1 (├Än Roma antic─â ╚Öi ├«n Evul Mediu) Pedepsire a unei unit─â╚Ťi militare prin executare a fiec─ârui al zecelea soldat Si: decimat1 (1), decima╚Ťie (1). 2 Ucidere ├«n mas─â Si: decimat1 (2), decima╚Ťie (2). 3 (Fig) Critic─â foarte sever─â Si: decimat1 (3)
DECIM├ü2, decimez, vb. I. Tranz. 1. (├Än Roma antic─â ╚Öi Evul Mediu) A pedepsi o unitate militar─â, execut├ónd pe fiecare al zecelea soldat. 2. (Despre r─âzboaie, epidemii etc.) A omor├« oameni ├«n num─âr mare. ÔÇô Din fr. d├ęcimer, lat. decimare.
DECIM├üRE, decim─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a decima ╚Öi rezultatul ei; ucidere ├«n mas─â; decima╚Ťie. ÔÇô V. decima.
DECIM├ü2, decimez, vb. I. Tranz. 1. (├Än Roma antic─â ╚Öi evul mediu) A pedepsi o unitate militar─â, execut├ónd pe fiecare al zecelea soldat. 2. (Despre r─âzboaie, epidemii etc.) A omor├« oameni ├«n num─âr mare. ÔÇô Din fr. d├ęcimer, lat. decimare.
DECIM├üRE, decim─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a decima ╚Öi rezultatul ei; ucidere ├«n mas─â; decima╚Ťie. ÔÇô V. decima.
DECIM├ü, decimez, vb. I. Tranz. 1. (De obicei despre r─âzboaie ╚Öi despre epidemii; cu privire la colectivit─â╚Ťi) A ucide, a omor├« ├«n num─âr foarte mare. Trei regimente de infanterie au fost decimate la F├«nt├«na Alb─â. CAMILAR, N. I 39. 2. (La romani ╚Öi ├«n epoca feudal─â) A pedepsi o trup─â de solda╚Ťi, execut├«nd pe unul din zece, ales prin tragere la sor╚Ťi.
decimá (a ~) vb., ind. prez. 3 decimeáză
decimáre s. f., g.-d. art. decimắrii; pl. decimắri
decim├í vb., ind. prez. 1 sg. decim├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. decime├íz─â
decimáre s. f., g.-d. art. decimării; pl. decimări
DECIMÁ vb. 1. (înv.) a zeciui, (fig.) a secera. (Epidemia a ~ oamenii.) 2. v. masacra.
DECIMÁRE s. v. masacrare.
DECIM├ü vb. I. tr. 1. (La romani ╚Öi ├«n feudalism) A pedepsi o armat─â, o unitate militar─â, execut├ónd c├óte unul din zece solda╚Ťi prin tragere la sor╚Ťi. 2. A ucide, a omor├« ├«n num─âr mare. [< lat. decimare, cf. fr. d├ęcimer].
DECIM├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a decima ╚Öi rezultatul ei; ucidere ├«n mas─â, decima╚Ťie. [< decima].
DECIM├ü vb. tr. 1. (la romani ╚Öi ├«n evul mediu) a pedepsi o unitate militar─â execut├ónd c├óte unul din zece solda╚Ťi, prin tragere la sor╚Ťi. 2. a ucide, a omor├« ├«n num─âr mare; a extermina, a masacra. (< fr. d├ęcimer, lat. decimare)
A DECIM├ü ~├ęz tranz. 1) (despre r─âzboaie, epidemii etc.) A omor├« ├«n propor╚Ťii mari: a cosi; a zeciui. 2) (unit─â╚Ťi militare din Roma antic─â ╚Öi evul mediu) A pedepsi, execut├ónd pe fiecare al zecelea soldat. /<fr. d├ęcimer, lat. decimare
*decim├ęz v. tr. (lat. d├ęcimo, -├íre). Pedepsesc cu moartea uciz├«nd dup─â sor╚Ť─ş unu din zece, cum f─âcea┼ş comandan╚Ťi─ş roman─ş c├«nd solda╚Ťi─ş nu se purtase viteje╚Öte. Fig. Ucid ├«n num─âr mare: holera decimase armata. V. zec─şu─şesc.
DECIMA vb. (înv.) a zeciui, (fig.) a secera. (Epidemia a ~ oamenii.)

Decimare dex online | sinonim

Decimare definitie

Intrare: decima (vb.)
decima vb. verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decimare
decimare substantiv feminin