deces definitie

15 definiții pentru deces

decés sn [At: LM / Pl: ~e și (rar) ~uri / E: fr décès, lat decessus] 1 Încetare a vieții Si: moarte. 2 (Îs) Act (sau certificat) de ~ Act oficial prin care medicul legist constată decesul (1) și cauza acestuia. 3 (Îas) Document oficial redactat de Oficiul stării civile, prin care se înregistrează decesul (1).
DECÉS, decese, s. n. Încetare din viață, moarte a unei persoane. [Pl. și: (rar) decesuri] – Din fr. décès, lat. decessus.
DECÉS, decese, s. n. Încetare din viață, moarte a unei persoane. [Pl. și: (rar) decesuri] – Din fr. décès, lat. decessus.
DECÉS, decesuri, s. n. Încetare din viață, moarte (naturală) a unei persoane; răposare. Caz de deces.
decés s. n., pl. decése
decés s.n., pl. decése / decésuri
DECÉS s. v. moarte.
Deces ≠ naștere
DECÉS s.n. Moarte (naturală) a unui om. [Pl. -se, -suri. / < fr. décès, cf. it. decesso, lat. decessus].
DECÉS s. n. moarte a unui om. (< fr. décès, lat. decessus)
DECÉS ~e n. Încetare din viață (a unui om); moarte (naturală). Caz de ~. /<fr. déces, lat. decessus
deces n. moartea naturală a unei persoane.
*decés n., pl. e (lat. de-cessus, d. decére, a deceda. V. a-, ex-, pro- și succes). Moarte (a omuluĭ).
DECES s. decedare, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfîrșit, stingere, sucombare, (livr.) exitus, extincție, repauzare, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. si pop.) săvîrșire, (pop.) pierzanie, pierzare, (reg.) pieiște, topenie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvîrșenie, săvîrșit, scădere, sconcenie, (ir.) crăpare, (arg.) mierleală, mierlire, verdeș. (~ unei persoane.)
a se îmbolnăvi de deces expr. (glum.) a muri.

deces dex

Intrare: deces (pl. -e)
deces pl. -e substantiv neutru
Intrare: deces (pl. -uri)
deces pl. -uri