decerebrare definitie

2 intrări

11 definiții pentru decerebrare

decerebra vt [At: DN3 / Pzi: ~réz / E: fr décérébrer] (Med) A îndepărta experimental emisferele cerebrale ale unor animale, în scopul studierii funcțiunilor diferitelor părți ale creierului.
decerebráre sf [At: DEX / Pl: ~rắri / E: decerebrare] (Med) Îndepărtare a emisferelor cerebrale efectuată experimental pe animale, în scopul studierii funcțiunilor diferitelor părți ale creierului.
DECEREBRÁRE s. f. Îndepărtare a emisferelor cerebrale efectuată experimental pe animale, în scopul studierii funcțiilor diferitelor părți ale creierului. – Cf. fr. décérébration.
DECEREBRÁRE s. f. Îndepărtare a emisferelor cerebrale efectuată experimental pe animale, în scopul studierii funcțiunilor diferitelor părți ale creierului. – Cf. fr. décérébration.
decerebráre (-re-bra-) s. f., g.-d. art. decerebrắrii
decerebrá vb., ind. prez.1 sg. decerebréz, 3 sg. și pl. decerebreáză
decerebráre s. f. (sil. -bra-), g.-d. art. decerebrării; pl. decerebrări
DECEREBRÁ vb. I. tr. A îndepărta emisferele cerebrale la animale în scopul studierii activității sistemului nervos central. [< fr. décérébrer].
DECEREBRÁRE s.f. Acțiunea de a decerebra și rezultatul ei. [< decerebra].
DECEREBRÁ vb. tr. a îndepărta emisferele cerebrale la animale în scopul studierii activității sistemului nervos central. (< fr. décérébrer)
DECEREBRÁRE (după fr. décérébration; {s} des- + lat. cerebrum „creier”) s. f. 1. Îndepărtare a emisferelor cerebrale, practicată experimental pe animale, în cadrul studiilor asupra funcțiunilor diferitelor părți ale creierului. 2. (MED.) Stare (de obicei ireversibilă) caracterizată prin rigiditate musculară spontană sau declanșată de stimuli dureroși, prezentă la bolnavii în comă.

decerebrare dex

Intrare: decerebrare
decerebrare substantiv feminin
  • silabisire: -bra-
Intrare: decerebra
decerebra verb grupa I conjugarea a II-a