decepționánt, ~ă a [At: DEX / P: ~ți-o~ / Pl: ~nți, ~e / E: decepționa + -ant] Care decepționează (1-2) Si: dezamăgitor.

DECEPȚIONÁNT, -Ă, decepționanți, -te, adj. Care decepționează; dezamăgitor. [Pr.: -ți-o-] – Decepționa + suf. -ant.

DECEPȚIONÁNT, -Ă, decepționanți, -te, adj. Care decepționează; dezamăgitor. [Pr.: -ți-o-] – Decepționa + suf. -ant.

*decepționánt (-ți-o-) adj. m., pl. decepționánți; f. decepționántă, pl. decepționánte

decepționánt adj. m., pl. decepționánți; f. sg. decepționántă, pl. decepționánte

DECEPȚIONÁNT adj. v. dezamăgitor.

DECEPȚIONANT adj. dezamăgitor, deziluzionant. (Un spectacol ~.)