Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru deceniu

decéniu sn [At: MAIORESCU, CR. I, IV / V: (rar) ~ie sf l Pl: ~ii / E: lat decennium] Perioadă de zece ani Si: decadă.
DECÉNIU, decenii, s. n. Perioadă de zece ani. – Din lat. decennium, it. decennio.
DECÉNIU, decenii, s. n. Perioadă de zece ani. – Din lat. decennium, it. decennio.
DECÉNIU, decenii, s. n. Răstimp, interval, perioadă de zece ani. În Moldova nu există acte domnești de danie sau de judecată, scrise în romînește, pînă în al doilea deceniu al veacului al XVII-lea. IBRĂILEANU, SP. CR. 34. Clipele vor fi decenii. EMINESCU, N. 61.
decéniu [niu pron. nĭu] s. n., art. decéniul; pl. decénii, art. decéniile (-ni-i-)
decéniu s. n. [-niu pron. -niu], art. decéniul; pl. decénii, art. decéniile (sil. -ni-i-)
DECÉNIU s. decadă. (În ultimul ~.)
DECÉNIU s.n. Perioadă de zece ani. [Pron. -niu. / < lat. decennium, cf. it. decennio].
DECÉNIU s. n. perioadă de zece ani; decadă (3). (< lat. decennium, it. decennio)
DECÉNIU ~i n. 1) Unitate de măsură a timpului egală cu zece ani. 2) Perioadă de zece ani consecutivi; decadă. [Sil. -ce-niu] /<lat. decennium, it. decennio
deceniu n. interval de 10 ani.
*decéniŭ n. (lat. decennium, d. decem, zece, și annus, an. V. bi-, tri- și chincheniu). Spațiŭ de zece anĭ.
DECENIU s. decadă. (În ultimul ~.)
DECÉNIU (< it., lat.) s. n. Perioadă de 10 ani; decadă (2). Deceniile O.N.U. au fost proclamate în scopul de a atrage comunității internaționale asupra necesității de a adopta măsuri pentru rezolvarea unor grave probleme internaționale. D. dezvoltării (primul: 1961-1970; al doilea: 1971-1980; al treilea; 1981-1990); D. dezarmării (primul: 1971-1980; al doilea: 1981-1990); D. de luptă împotriva rasismului și a discriminării rasiale (primul: 1973-1982; al doilea: 1983-1993): D. femeii (1976-1985) ș.a.

Deceniu dex online | sinonim

Deceniu definitie

Intrare: deceniu
deceniu substantiv neutru
  • pronunție: -nyu