Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru decelare

decela vt [At: MDENC / Pzi: ~l├ęz / E: fr d├ęceler] 1 (Liv; ├«nv) A descoperi ceea ce este ascuns Si: a dezv─âlui, ci revela. 2-3 A distinge existen╚Ťa (unei substan╚Ťe aflate ├«n cantitate foarte mic─â sau a) unui fenomen ori proces foarte pu╚Ťin intens.
decel├íre sf [At: MDENC / Pl: ~lß║»ri / E: decela] 1 (Liv) Descoperire a ceva ce este ascuns Si: dezv─âluire, revelare. 2-3 Distingere a existen╚Ťei (unei substan╚Ťe aflate ├«n cantitate foarte mic─â sau a) unui fenomen ori proces foarte pu╚Ťin intens.
DECEL├ü, decelez, vb. I. Tranz. A distinge, a pune ├«n eviden╚Ť─â existen╚Ťa unei substan╚Ťe aflate ├«n cantitate foarte mic─â sau a unui fenomen sau proces foarte pu╚Ťin intens. ÔÇô Din fr. d├ęceler.
DECEL├üRE, decel─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a decela ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. decela.
DECEL├ü, decelez, vb. I. Tranz. A distinge, a pune ├«n eviden╚Ť─â existen╚Ťa unei substan╚Ťe aflate ├«n cantitate foarte mic─â sau a unui fenomen sau proces foarte pu╚Ťin intens. ÔÇô Din fr. d├ęceler.
DECEL├üRE, decel─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a decela ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. decela.
decelá (a ~) vb., ind. prez. 3 deceleáză
deceláre s. f., g.-d. art. decelắrii; pl. decelắri
decel├í vb., ind. prez. 1 sg. decel├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. decele├íz─â
deceláre s. f., g.-d. art. decelării; pl. decelări
DECELÁ vb. v. descoperi, dezvălui, releva.
DECEL├ü vb. I. tr. (Liv.) A descoperi ceea ce este ascuns, a scoate ├«n eviden╚Ť─â. ÔÖŽ (Fiz.) A pune ├«n eviden╚Ť─â existen╚Ťa unei substan╚Ťe aflate ├«n cantitate foarte mic─â sau a unui fenomen foarte slab. [< fr. d├ęceler].
DECEL├üRE s.f. (Liv.) Ac╚Ťiunea de a decela. [< decela].
DECEL├ü vb. tr. 1. a descoperi ceea ce este ascuns, a scoate ├«n eviden╚Ť─â. 2. (fiz.) a pune ├«n eviden╚Ť─â existen╚Ťa unei substan╚Ťe ├«n cantitate mic─â sau a unui fenomen foarte slab. (< fr. d├ęceler)
A DECEL├ü ~├ęz tranz. 1) (procese, fenomene ascunse) A scoate la iveal─â; a pune ├«n eviden╚Ť─â; a eviden╚Ťia; a reliefa; a remarca; a releva. 2) (substan╚Ťe ├«n cantit─â╚Ťi foarte mici) A demonstra ca av├ónd existen╚Ť─â real─â. /<fr. d├ęceler
decela vb. v. DESCOPERI. DEZV─éLUI. RELEVA.
DECEL├üRE (dup─â fr. d├ęc├Ęlement) s. f. 1. (Livr.) Descoperirea a ceea ce este ascuns; punere ├«n eviden╚Ť─â. 2. Proces prin care se pune ├«n eviden╚Ť─â prezen╚Ťa unei specii chimice, ├«n proba supus─â analizei, sau a unui fenomen foarte pu╚Ťin intens; detec╚Ťie.

Decelare dex online | sinonim

Decelare definitie

Intrare: decela
decela verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decelare
decelare substantiv feminin