decelare definitie

2 intrări

17 definiții pentru decelare

decela vt [At: MDENC / Pzi: ~léz / E: fr déceler] 1 (Liv; înv) A descoperi ceea ce este ascuns Si: a dezvălui, ci revela. 2-3 A distinge existența (unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a) unui fenomen ori proces foarte puțin intens.
deceláre sf [At: MDENC / Pl: ~lắri / E: decela] 1 (Liv) Descoperire a ceva ce este ascuns Si: dezvăluire, revelare. 2-3 Distingere a existenței (unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a) unui fenomen ori proces foarte puțin intens.
DECELÁ, decelez, vb. I. Tranz. A distinge, a pune în evidență existența unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a unui fenomen sau proces foarte puțin intens. – Din fr. déceler.
DECELÁRE, decelări, s. f. Acțiunea de a decela și rezultatul ei. – V. decela.
DECELÁ, decelez, vb. I. Tranz. A distinge, a pune în evidență existența unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a unui fenomen sau proces foarte puțin intens. – Din fr. déceler.
DECELÁRE, decelări, s. f. Acțiunea de a decela și rezultatul ei. – V. decela.
decelá (a ~) vb., ind. prez. 3 deceleáză
deceláre s. f., g.-d. art. decelắrii; pl. decelắri
decelá vb., ind. prez. 1 sg. deceléz, 3 sg. și pl. deceleáză
deceláre s. f., g.-d. art. decelării; pl. decelări
DECELÁ vb. v. descoperi, dezvălui, releva.
DECELÁ vb. I. tr. (Liv.) A descoperi ceea ce este ascuns, a scoate în evidență. ♦ (Fiz.) A pune în evidență existența unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a unui fenomen foarte slab. [< fr. déceler].
DECELÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a decela. [< decela].
DECELÁ vb. tr. 1. a descoperi ceea ce este ascuns, a scoate în evidență. 2. (fiz.) a pune în evidență existența unei substanțe în cantitate mică sau a unui fenomen foarte slab. (< fr. déceler)
A DECELÁ ~éz tranz. 1) (procese, fenomene ascunse) A scoate la iveală; a pune în evidență; a evidenția; a reliefa; a remarca; a releva. 2) (substanțe în cantități foarte mici) A demonstra ca având existență reală. /<fr. déceler
decela vb. v. DESCOPERI. DEZVĂLUI. RELEVA.
DECELÁRE (după fr. décèlement) s. f. 1. (Livr.) Descoperirea a ceea ce este ascuns; punere în evidență. 2. Proces prin care se pune în evidență prezența unei specii chimice, în proba supusă analizei, sau a unui fenomen foarte puțin intens; detecție.

decelare dex

Intrare: decela
decela verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decelare
decelare substantiv feminin