decedá vi [At: PROT. – POP., N. D. / Pzi: ~déz / E: fr décéder] A înceta din viață Si: a muri, a răposa.

decedáre sf [At: DN3 / Pl: ~dắri / E: deceda] Încetare din viață Si: decedat1.

DECEDÁ, decedez, vb. I. Intranz. (Despre oameni) A înceta din viață; a muri, a răposa. – Din fr. décéder, lat. decedere.

DECEDÁ, decedez, vb. I. Intranz. (Despre oameni) A înceta din viață; a muri, a răposa. – Din fr. décéder, lat. decedere.

DECEDÁ vb. I. Intranz. (Eufemistic; mai ales la pers. 3 perf. c.) A înceta din viață, a muri.

decedá (a ~) vb., ind. prez. 3 decedeáză (folosit mai ales la timpuri trecute)

decedá vb., ind. prez. 3 sg. decedeáză; ger. decedând

decedáre s. f., pl. decedări

DECEDÁ vb. v. muri.

DECEDÁRE s. v. moarte.

A deceda ≠ a învia, a (se) naște

DECEDÁ vb. I. intr. A înceta din viață; a muri, a răposa. [P.i. -dez. / < fr. décéder, cf. it., lat. decedere].

DECEDÁRE s.f. Faptul de a deceda. [< deceda].

DECEDÁ vb. intr. a înceta din viață; a muri, a răposa. (< fr. décéder, lat. decedere)

decedá (decedéz, decedát), vb. – A muri, a răposa. Fr. décéder. – Der. deces, s. n., din fr. décès.

A DECEDÁ pers. 3 ~eáză intranz. (despre persoane) A înceta de a mai trăi; a se stinge din viață; a se sfârși; a muri; a răposa; a sucomba. /<fr. déceder, lat. decedere

*decedéz v. intr. (fr. décéder, d. lat. de-cédere, a se retrage, a muri. V. cedez, purced). Mor, vorbind de oamenĭ.

DECEDA vb. a dispărea, a se duce, a muri, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfîrși, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. si pop.) a se săvîrși, (înv. și reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. și reg. ir.) a se sparge, (fig. și fam.) a se curăța, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. și pop. fig.) a pica, (înv. și reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (A ~ ieri la amiază.)

DECEDARE s. deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfîrșit, stingere, sucombare, (livr.) exitus, extincție, repauzare, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. și pop.) săvîrșire, (pop.) pierzanie, pierzare, (reg.) pieiște, topenie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvîrșenie, săvîrșit, scădere, sconcenie, (ir.) crăpare, (arg.) mierleală, mierlire, verdeș. (~ unei persoane.)