decarburare definitie

2 intrări

18 definiții pentru decarburare

decarburá vtr [At: IOANOVICI, TEHN, 39 / Pzi: ~rez / E: fr décarburer] 1-2 A (se) micșora procentul de carbon din topitura metalică la elaborarea oțelului. 3-4 A (se) realiza o decarburare (2).
decarburáre sf [At: IOANOVICI, TEHN, 50 / Pl: ~rắri / E: decarbura] 1 Operație de reducere prin oxidare a conținutului de carbon din topitura metalică la elaborarea oțelului Si: (rar) decarburație (1). 2 Micșorare a conținutului de carbon din stratul superficial al pieselor de oțel încălzite în cuptoare pentru tratamente termice Si: (rar) decarburație (2).
DECARBURÁ, decarburez, vb. I. Tranz. A micșora procentul de carbon dintr-un aliaj al fierului; a realiza o decarburare. – Din fr. décarburer.
DECARBURÁRE, decarburări, s. f. 1. Operație de reducere prin oxidare a conținutului de carbon din topitura metalică la elaborarea oțelului; decarburație. 2. Micșorare a conținutului de carbon din stratul superficial al pieselor de oțel încălzite în cuptoare pentru tratamente termice. – V. decarbura.
DECARBURÁ, decarburez, vb. I. Tranz. A micșora procentul de carbon dintr-un aliaj al fierului; a realiza o decarburare. – Din fr. décarburer.
DECARBURÁRE, decarburări, s. f. 1. Operație de reducere prin oxidare a conținutului de carbon din topitura metalică la elaborarea oțelului; decarburație. 2. Micșorare a conținutului de carbon din stratul superficial al pieselor de oțel încălzite în cuptoare pentru tratamente termice. – V. decarbura.
DECARBURÁ, decarburez, vb. I. Tranz. A reduce procentul de carbon dintr-un aliaj al fierului. A decarbura fonta.
DECARBURÁRE, s. f. Operația de reducere a procentului de carbon dintr-un aliaj al fierului. Decarburarea oțelului.
decarburá (a ~) vb., ind. prez. 3 decarbureáză
decarburáre s. f., g.-d. art. decarburắrii; pl. decarburắri
decarburá vb., ind. prez. 1 sg. decarburéz, 3 sg. și pl. decarbureáză
decarburáre s. f. → carburare
DECARBURÁRE s. (CHIM.) decarburație.
DECARBURÁ vb. I. tr. A micșora procentul de carbon dintr-un aliaj al fierului. [< fr. décarburer].
DECARBURÁRE s.f. Acțiunea de a decarbura și rezultatul ei; decarburație. [< decarbura].
DECARBURÁ vb. tr. a reduce prin oxidare proporția de carbon dintr-un aliaj de fier. ◊ a micșora conținutul de carbon din stratul superficial al pieselor de oțel încălzite în cuptoare. (< fr. décarburer)
A DECARBURÁ ~éz tranz. (aliaje de fier) A face să-și reducă cantitatea de carbon din componență. /<fr. décarburer
DECARBURÁRE (după fr. décarburation) s. f. 1. Operație de eliminare a carbonului din topitura metalică sub formă de bioxid de carbon, până la valoarea admisă din standard, prin oxidare cu oxigen sau oxid de fier în procesul de afinare, la elaborarea oțelului. 2. Micșorare a conținutului de carbon din stratul superficial al pieselor de oțel încălzite în cuptoare pentru tratamente termice.

decarburare dex

Intrare: decarbura
decarbura verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decarburare
decarburare substantiv feminin