decapode definitie

12 definiții pentru decapode

decapód sn [At: STAMATI, F. 131/13 / Pl: ~e / E: fr décapodes] 1 (Zlg; lpl) Ordin de crustacee cu zece picioare. 2 (Zlg; șls) Crustaceu care face parte din decapode (1). 3 (Zlg; lpl) Ordin de cefalopode care prezintă un rudiment de cochilie și au în jurul capului zece tentacule, dintre care două sunt brațe presensibile. 4 (Zlg; șls) Animal care face parte din decapode (3). 5 Locomotivă cu aburi, prevăzută cu cinci osii motoare cuplate, folosită mai ales la tracțiunea trenurilor de marfă.
DECAPÓD, decapode, s. n. 1. (La pl.) Ordin de crustacee cu zece picioare; (și la sg.) crustaceu care face parte din acest ordin. 2. (La pl.) Ordin de cefalopode care au zece tentacule și un rudiment de cochilie; (și la sg.) moluscă din acest ordin. 3. (Tehn.; înv.) Locomotivă cu aburi cu cinci osii motoare cuplate, folosită la trenurile de marfă. – Din fr. décapode.
DECAPÓD, decapode, s. n. 1. (La pl.) Ordin de crustacee cu zece picioare; (și la sg.) crustaceu care face parte din acest ordin. 2. (La pl.) Ordin de cefalopode care au zece tentacule și un rudiment de cochilie; (și la sg.) moluscă din acest ordin. 3. (Tehn.) Locomotivă cu aburi cu cinci osii motoare cuplate, folosită la trenurile de marfă. – Din fr. décapodes.
DECAPÓD, decapode, s. n. Crustaceu cu zece picioare. Racul, langusta, crabul etc. sînt decapode. ♦ (La pl.) Ordin din care fac parte aceste crustacee.
decapód s. n., pl. decapóde
decapód s. n., pl. decapóde
DECAPÓDE s.n.pl. (Zool.) 1. Ordin de crustacee superioare cu cinci perechi de picioare; (la sg.) animal din acest ordin. 2. Ordin de cefalopode care au zece tentacule și un rudiment de cochilie; (la sg.) animal din acest ordin. // s.n. Locomotivă cu abur având cinci osii cuplate. // adj. Cu zece picioare. [Sg. decapod. / < fr. décapodes, cf. gr. deka – zece, pous, podos – picior].
DECAPÓDE s. n. pl. 1. ordin de crustacee superioare cu cinci perechi de picioare. 2. subordin de cefalopode cu zece tentacule și un rudiment de cochilie. 3. (sg.) locomotivă cu abur având cinci osii motoare cuplate. (< fr. décapode/s/)
DECAPÓD ~e n. 1) la pl. Ordin de crustacee superioare cu zece picioare. 2) Animal din acest ordin. /<fr. décapodes
decapode n. pl. ordin de crustacee cu cinci perechi de labe: crabul, racul.
decapód n., pl. e (vgr. dekápus, dakápodos, cu zece picĭoare). Zool. Animal crustaceŭ cu zece picĭoare.
DECA- „zece, înzecit, de zece ori”. ◊ gr. deka „zece” > fr. déca-, it. id., engl. id., germ. deka- > rom. deca-. □ ~cord (v. -cord), s. n., instrument muzical asemănător cu harpa, avînd zece coarde; ~edru (v. -edru), s. n., figură geometrică avînd zece fețe; ~fil (v. -fil2), adj., cu zece frunze sau foi; ~gin (v. -gin), adj., cu zece pistile; ~ginie (v. -ginie), s. f., grupă de plante cu zece pistile, în clasificarea linneană; ~gon (v. -gon2), s. n., poligon cu zece laturi; ~mer (v. -mer), adj., compus din zece părți; ~petal (v. -petal), adj., (despre corolă) care are zece petale; ~pod (v. -pod), adj., care are zece picioare; ~pode (v. -pod), s. n. pl., 1. Ordin de moluște cefalopode care au zece tentacule. 2. Ordin de crustacee superioare care posedă cinci perechi de picioare; ~silab (v. -silab), adj., s. m., (vers) compus din zece silabe; ~stil (v. -stil), adj., s. n., (templu) a cărui fațadă este compusă din zece coloane.

decapode dex

Intrare: decapod
decapod substantiv neutru