Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru decapod

decap├│d sn [At: STAMATI, F. 131/13 / Pl: ~e / E: fr d├ęcapodes] 1 (Zlg; lpl) Ordin de crustacee cu zece picioare. 2 (Zlg; ╚Öls) Crustaceu care face parte din decapode (1). 3 (Zlg; lpl) Ordin de cefalopode care prezint─â un rudiment de cochilie ╚Öi au ├«n jurul capului zece tentacule, dintre care dou─â sunt bra╚Ťe presensibile. 4 (Zlg; ╚Öls) Animal care face parte din decapode (3). 5 Locomotiv─â cu aburi, prev─âzut─â cu cinci osii motoare cuplate, folosit─â mai ales la trac╚Ťiunea trenurilor de marf─â.
DECAP├ôD, decapode, s. n. 1. (La pl.) Ordin de crustacee cu zece picioare; (╚Öi la sg.) crustaceu care face parte din acest ordin. 2. (La pl.) Ordin de cefalopode care au zece tentacule ╚Öi un rudiment de cochilie; (╚Öi la sg.) molusc─â din acest ordin. 3. (Tehn.; ├«nv.) Locomotiv─â cu aburi cu cinci osii motoare cuplate, folosit─â la trenurile de marf─â. ÔÇô Din fr. d├ęcapode.
DECAP├ôD, decapode, s. n. 1. (La pl.) Ordin de crustacee cu zece picioare; (╚Öi la sg.) crustaceu care face parte din acest ordin. 2. (La pl.) Ordin de cefalopode care au zece tentacule ╚Öi un rudiment de cochilie; (╚Öi la sg.) molusc─â din acest ordin. 3. (Tehn.) Locomotiv─â cu aburi cu cinci osii motoare cuplate, folosit─â la trenurile de marf─â. ÔÇô Din fr. d├ęcapodes.
DECAP├ôD, decapode, s. n. Crustaceu cu zece picioare. Racul, langusta, crabul etc. s├«nt decapode. ÔÖŽ (La pl.) Ordin din care fac parte aceste crustacee.
decap├│d s. n., pl. decap├│de
decap├│d s. n., pl. decap├│de
DECAP├ôDE s.n.pl. (Zool.) 1. Ordin de crustacee superioare cu cinci perechi de picioare; (la sg.) animal din acest ordin. 2. Ordin de cefalopode care au zece tentacule ╚Öi un rudiment de cochilie; (la sg.) animal din acest ordin. // s.n. Locomotiv─â cu abur av├ónd cinci osii cuplate. // adj. Cu zece picioare. [Sg. decapod. / < fr. d├ęcapodes, cf. gr. deka ÔÇô zece, pous, podos ÔÇô picior].
DECAP├ôDE s. n. pl. 1. ordin de crustacee superioare cu cinci perechi de picioare. 2. subordin de cefalopode cu zece tentacule ╚Öi un rudiment de cochilie. 3. (sg.) locomotiv─â cu abur av├ónd cinci osii motoare cuplate. (< fr. d├ęcapode/s/)
DECAP├ôD ~e n. 1) la pl. Ordin de crustacee superioare cu zece picioare. 2) Animal din acest ordin. /<fr. d├ęcapodes
decapode n. pl. ordin de crustacee cu cinci perechi de labe: crabul, racul.
decap├│d n., pl. e (vgr. dek├ípus, dak├ípodos, cu zece pic─şoare). Zool. Animal crustace┼ş cu zece pic─şoare.
DECA- ÔÇ×zece, ├«nzecit, de zece oriÔÇŁ. ÔŚŐ gr. deka ÔÇ×zeceÔÇŁ > fr. d├ęca-, it. id., engl. id., germ. deka- > rom. deca-. Ôľí ~cord (v. -cord), s. n., instrument muzical asem─ân─âtor cu harpa, av├«nd zece coarde; ~edru (v. -edru), s. n., figur─â geometric─â av├«nd zece fe╚Ťe; ~fil (v. -fil2), adj., cu zece frunze sau foi; ~gin (v. -gin), adj., cu zece pistile; ~ginie (v. -ginie), s. f., grup─â de plante cu zece pistile, ├«n clasificarea linnean─â; ~gon (v. -gon2), s. n., poligon cu zece laturi; ~mer (v. -mer), adj., compus din zece p─âr╚Ťi; ~petal (v. -petal), adj., (despre corol─â) care are zece petale; ~pod (v. -pod), adj., care are zece picioare; ~pode (v. -pod), s. n. pl., 1. Ordin de molu╚Öte cefalopode care au zece tentacule. 2. Ordin de crustacee superioare care posed─â cinci perechi de picioare; ~silab (v. -silab), adj., s. m., (vers) compus din zece silabe; ~stil (v. -stil), adj., s. n., (templu) a c─ârui fa╚Ťad─â este compus─â din zece coloane.

Decapod dex online | sinonim

Decapod definitie

Intrare: decapod
decapod substantiv neutru