Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru decapitat

decapita vt [At: ASACHI, E. D. 19 / Pzi: ~t├ęz, (├«nv) 3 ~├ípit─â / E: fr d├ęcapiter] 1-2 (C.i. fiin╚Ťe) (A ucide sau) a executa ca urmare a unei pedepse prin t─âierea capului Si: (├Ävp) a desc─âp─â╚Ť├óna.
decapit├ít2, ~─â a [At: GHICA, C. E. I, 48 / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: decapita] 1 C─âruia i s-a t─âiat capul. 2 Care este lipsit de cap Si: (├«vp) desc─âp─â╚Ť├ónat Vz ghilotinat.
decapitát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decapita] 1-2 Decapitare (1-2).
DECAPIT├ü, decapitez, vb. I. Tranz. A executa un condamnat prin t─âierea capului; a t─âia capul cuiva. ÔÖŽ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. ÔÇô Din fr. d├ęcapiter, lat. decapitare.
DECAPIT├üT, -─é, decapita╚Ťi, -te, adj. Ucis, executat prin t─âierea capului; c─âruia i s-a t─âiat capul. ÔÇô V. decapita.
DECAPIT├ü, decapitez, vb. I. Tranz. A ucide sau a executa pe cineva prin t─âierea capului; a t─âia capul cuiva. ÔŚŐ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. ÔÇô Din fr. d├ęcapiter, lat. decapitare.
DECAPIT├üT, -─é, decapita╚Ťi, -te, adj. Ucis, executat prin t─âierea capului; c─âruia i s-a t─âiat capul. ÔÇô V. decapita.
DECAPITÁ, decapitez, vb. I. Tranz. A ucide sau a executa pe cineva prin tăierea capului, a tăia capul cuiva. Mihai a fost ucis în cortul din tabăra sa de lîngă Turda, de către ucigașii trimiși de Basta... Cadavrul lui Mihai a fost apoi decapitat, trunchiul fiindu-i lăsat neîngropat pe cîmp. IST. R.P.R. 179. Era încă foarte vecin timpul în care vodă Ghica căzuse decapitat de un capugi-bașa. MACEDONSKI, O. IV 117.
DECAPIT├üT, -─é, decapita╚Ťi, -te, adj. Care nu mai are cap, c─âruia i s-a t─âiat capul. (Fig.) Astfel stau, decapita╚Ťi ╚Öi stin╚Öi, cei trei fo╚Öti vulcani, ├«n drumul Oltului. BOGZA, C. O. 162.
decapitá (a ~) (a tăia capul) vb., ind. prez. 3 decapiteáză
decapit├í vb., ind. prez. 1 sg. decapit├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. decapite├íz─â
DECAPIT├ü vb. (├«nv.) a desc─âp─â╚Ť├óna, a scurta. (A ~ pe un condamnat la moarte.)
DECAPITÁT adj. (înv.) scurtat. (Condamnat ~.)
DECAPIT├ü vb. I. tr. A t─âia capul cuiva, a executa (pe cineva) prin t─âierea capului. ÔÖŽ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. [< fr. d├ęcapiter, it., lat. decapitare].
DECAPIT├ü vb. tr. 1. a t─âia capul cuiva; a ucide; a executa un condamnat prin t─âierea capului. ÔŚŐ a separa capul bovinelor de corpul lor la abator. 2. (fig.) a suprima, a reduce la neputin╚Ť─â principalii ╚Öefi ai unui partid, ai unei bande etc. (< fr. d├ęcapiter)
A DECAPIT├ü ~├ęz tranz. 1) (condamna╚Ťi) A executa prin t─âierea capului. 2) (bovine) A t─âia, ├«nl─âtur├ónd capul. /<fr. d├ęcapiter, lat. decapitare
decapità v. a tăia capul.
*decapit├ęz v. tr. (fr. d├ęcapiter, mlat. dec├ípito, -t├íre, d. de ╚Öi c├íput, c├ípitis, cap. V. scap─ât). Ta─ş capu desp─âr╚Ťindu-l de corp: Ludovic XVI a fost decapitat. V. desc─âp─â╚Ť├«nez.
DECAPITA vb. (├«nv.) a desc─âp─â╚Ť├«na, a scurta. (A ~ pe un condamnat la moarte.)
DECAPITAT adj. (înv.) scurtat. (Condamnat ~.)

Decapitat dex online | sinonim

Decapitat definitie

Intrare: decapita
decapita verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decapitat
decapitat adjectiv