Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru decapitare

decapita vt [At: ASACHI, E. D. 19 / Pzi: ~t├ęz, (├«nv) 3 ~├ípit─â / E: fr d├ęcapiter] 1-2 (C.i. fiin╚Ťe) (A ucide sau) a executa ca urmare a unei pedepse prin t─âierea capului Si: (├Ävp) a desc─âp─â╚Ť├óna.
decapit├íre sf [At: NEGULICI / Pl: ~tß║»ri / E: decapita] 1-2 (Ucidere sau) execu╚Ťie prin t─âierea capului, ca urmare a unei pedepse Si: decapitat1 (1-2), (├«nv) decapita╚Ťie (1-2), (├«vp) desc─âp─â╚Ť├ónare, ghilotinare.
DECAPIT├ü, decapitez, vb. I. Tranz. A executa un condamnat prin t─âierea capului; a t─âia capul cuiva. ÔÖŽ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. ÔÇô Din fr. d├ęcapiter, lat. decapitare.
DECAPIT├üRE, decapit─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a decapita ╚Öi rezultatul ei; decapita╚Ťie. ÔÇô V. decapita.
DECAPIT├ü, decapitez, vb. I. Tranz. A ucide sau a executa pe cineva prin t─âierea capului; a t─âia capul cuiva. ÔŚŐ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. ÔÇô Din fr. d├ęcapiter, lat. decapitare.
DECAPIT├üRE, decapit─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a decapita ╚Öi rezultatul ei; decapita╚Ťie. ÔÇô V. decapita.
DECAPITÁ, decapitez, vb. I. Tranz. A ucide sau a executa pe cineva prin tăierea capului, a tăia capul cuiva. Mihai a fost ucis în cortul din tabăra sa de lîngă Turda, de către ucigașii trimiși de Basta... Cadavrul lui Mihai a fost apoi decapitat, trunchiul fiindu-i lăsat neîngropat pe cîmp. IST. R.P.R. 179. Era încă foarte vecin timpul în care vodă Ghica căzuse decapitat de un capugi-bașa. MACEDONSKI, O. IV 117.
DECAPIT├üRE, decapit─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a decapita.
decapitá (a ~) (a tăia capul) vb., ind. prez. 3 decapiteáză
decapit├íre (ac╚Ťiunea de a decapita) s. f., g.-d. art. decapitß║»rii; pl. decapitß║»ri
decapit├í vb., ind. prez. 1 sg. decapit├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. decapite├íz─â
decapitáre s. f., g.-d. art. decapitării; pl. decapitări
DECAPIT├ü vb. (├«nv.) a desc─âp─â╚Ť├óna, a scurta. (A ~ pe un condamnat la moarte.)
DECAPIT├ü vb. I. tr. A t─âia capul cuiva, a executa (pe cineva) prin t─âierea capului. ÔÖŽ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. [< fr. d├ęcapiter, it., lat. decapitare].
DECAPIT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a decapita ╚Öi rezultatul ei; decapita╚Ťie. [< decapita].
DECAPIT├ü vb. tr. 1. a t─âia capul cuiva; a ucide; a executa un condamnat prin t─âierea capului. ÔŚŐ a separa capul bovinelor de corpul lor la abator. 2. (fig.) a suprima, a reduce la neputin╚Ť─â principalii ╚Öefi ai unui partid, ai unei bande etc. (< fr. d├ęcapiter)
A DECAPIT├ü ~├ęz tranz. 1) (condamna╚Ťi) A executa prin t─âierea capului. 2) (bovine) A t─âia, ├«nl─âtur├ónd capul. /<fr. d├ęcapiter, lat. decapitare
decapità v. a tăia capul.
*decapita╚Ťi├║ne f. (d. a decapita). Ac╚Ťiunea de a decapita. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar mai des -├íre.
*decapit├ęz v. tr. (fr. d├ęcapiter, mlat. dec├ípito, -t├íre, d. de ╚Öi c├íput, c├ípitis, cap. V. scap─ât). Ta─ş capu desp─âr╚Ťindu-l de corp: Ludovic XVI a fost decapitat. V. desc─âp─â╚Ť├«nez.
DECAPITA vb. (├«nv.) a desc─âp─â╚Ť├«na, a scurta. (A ~ pe un condamnat la moarte.)

Decapitare dex online | sinonim

Decapitare definitie

Intrare: decapita
decapita verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decapitare
decapitare substantiv feminin