decapitație sf [At: PROT. – POP, N. D. / V: (înv) ~iune / E: fr decapitation] 1-2 (Înv) Decapitare (1-2).

DECAPITÁȚIE, decapitații, s. f. (Rar) Decapitare. – Din fr. décapitation.

DECAPITÁȚIE, decapitații, s. f. Decapitare. – Din fr. décapitation.

decapitáție (rar) (-ți-e) s. f., art. decapitáția (-ți-a), g.-d. art. decapitáției; pl. decapitáții, art. decapitáțiile (-ți-i-)

decapitáție s. f. (sil. -ți-e), art. decapitáția (sil. -ti-a), g.-d. art. decapitáției; pl. decapitáții, art. decapitáțiile (sil. -ți-i-)

DECAPITÁȚIE s.f. Decapitare. [Gen. -iei, var. decapitațiune s.f. / cf. fr. décapitation, it. decapitazione].

DECAPITÁȚIE s. f. decapitare. (< fr. décapitation)

*decapitațiúne f. (d. a decapita). Acțiunea de a decapita. – Și -áție, dar mai des -áre.