decapare definitie

2 intrări

18 definiții pentru decapare

decapa vt [At: DL / Pzi: ~péz / E: fr décaper] 1 (C.i. suprafețe metalice) A curăța de oxizi, de grăsimi, de vopsele etc. 2 (C.i. terenuri, pasaje etc.) A nivela prin înlăturarea unui strat subțire. 3 (C.i. blănuri, piei de animale etc.) A trata cu soluții de anumiți acizi sau săruri în vederea conservării pentru prelucrări ulterioare.
decapáre sf [At: ORBONAȘ, MEC. 437 / Pl: ~pắri / E: decapa] 1 Operație de curățare a suprafețelor metalice de straturile de oxizi, de vopsele, de grăsimi etc. Si: decapaj. 2 Operație de îndepărtare a unui strat (superficial) de pe un teren, de pe un drum asfaltat, pentru a nivela sau pentru a recupera materiale refolosibile. 3 Operație de tratare a pieilor sau a blănurilor cu soluții de anumiți acizi sau săruri pentru a le conserva un anumit timp sau pentru a le prelucra.
DECAPÁ, decapez, vb. I. Tranz. 1. A curăța de acizi sau de grăsimi o suprafață metalică în vederea operațiilor ulterioare. 2. A nivela un teren sau un pavaj de asfalt prin înlăturarea unui strat subțire de la suprafață. 3. A trata pieile sau blănurile cu soluții ale unor acizi sau săruri în vederea conservării lor temporare sau pentru prelucrarea ulterioară. – Din fr. décaper.
DECAPÁRE, decapări, s. f. Acțiunea de a decapa și rezultatul ei; curățare, nivelare, decapaj. – V. decapa.
DECAPÁ, decapez, vb. I. Tranz. 1. A curăța de acizi sau de grăsimi o suprafață metalică în vederea operațiilor ulterioare. 2. A nivela un teren sau un pavaj de asfalt prin înlăturarea unui strat subțire de la suprafață. 3. A trata pieile sau blănurile cu soluții ale unor acizi sau săruri în vederea conservării lor temporare sau pentru prelucrarea ulterioară. – Din fr. décaper.
DECAPÁRE, decapări, s. f. Acțiunea de a decapa și rezultatul ei; curățire, nivelare, decapaj. – V. decapa.
DECAPÁ, decapez, vb. I. Tranz. (Tehn.) 1. A curăța de acizi o suprafață metalică. 2. A nivela un teren sau un pavaj de asfalt prin înlăturarea unui strat subțire de la suprafață.
DECAPÁRE, decapări, s. f. Acțiunea de a decapa și rezultatul ei; curățire, nivelare.
decapá (a ~) (a curăța, a nivela, a trata pieile) vb., ind. prez. 3 decapeáză
decapáre (decapaj) s. f., g.-d. art. decapắrii; pl. decapắri
decapá vb., ind. prez. 1 sg. decapéz, 3 sg. și pl. decapeáză
decapáre s. f., g.-d. art. decapării; pl. decapări
DECAPÁRE s. (CHIM.) decapaj.
DECAPÁ vb. I. tr. A curăța suprafața unui metal. ♦ (p. ext.) A nivela, a răzui o suprafață prin înlăturarea unui strat subțire de deasupra. [< fr. décaper].
DECAPÁRE s.f. Acțiunea de a decapa și rezultatul ei; decapaj. [< decapa].
DECAPÁ vb. tr. 1. a curăța suprafața unui material în vederea vopsirii. 2. a nivela, a răzui o suprafață prin înlăturarea unui strat subțire de deasupra. (< fr. décaper)
A DECAPÁ ~éz tranz. 1) tehn. (suprafața unor piese metalice) A curăța de grăsimi și oxizi (în vederea unor operații ulterioare). 2) (terenuri, drumuri etc.) A săpa ușor la suprafață, nivelând și curățând de un strat subțire de pământ. 3) (piei sau blănuri) A trata cu soluții speciale în vederea conservării sau a prelucrării ulterioare. /<fr. decaper
DECAPÁRE (după fr. décapage) s. f. 1. Operație de îndepărtare (pe cale chimică, mecanică, electrochimică) a oxizilor, peliculelor de grăsime sau a altor compuși de pe suprafața unor piese metalice, în vederea unui tratament ulterior de protecție a suprafeței (vopsire, metalizare etc.) sau a unei operații de prelucrare (presare, ambutisare etc.). 2. Operație de nivelare a unui teren, a unui drum etc. 3. Operație de tratare a pieilor sau a blănurilor cu soluții ale unor acizi ori săruri, în vederea conservării lor temporare sau pentru prelucrarea ulterioară. 4. Îndepărtare, în momentul restaurării, a elementelor străine intenționate (repictări) sau accidentale de pe suprafața sau reversul operei de artă.

decapare dex

Intrare: decapa
decapa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decapare
decapare substantiv feminin