decapant, ~ă sn, a [At: LTR2 / Pl: ~e / E: fr décapant] 1-2 (Amestec de substanțe chimice) care are acțiune dizolvantă asupra oxizilor, grăsimilor etc., folosit la operațiile de decapare (2) Si: decapator (1-2).

DECAPÁNT, decapante, s. n. Amestec de substanțe chimice cu acțiune dizolvantă asupra oxizilor, grăsimilor etc., folosit în operația de decapare. – Din fr. décapant.

DECAPÁNT, decapante, s. n. Amestec de substanțe chimice cu acțiune dizolvantă asupra oxizilor, grăsimilor etc., folosit în operația de decapare. – Din fr. décapant.

decapánt s. n., pl. decapánte

decapánt s. n., pl. decapánte

DECAPÁNT s.m. Soluție folosită la decapare; decapator. [Cf. fr. décapant].

DECAPÁNT, -Ă I. s. n. amestec de substanțe sau soluție pentru dizolvarea oxizilor ori a impurităților pe suprafețe metalice. II. adj. caustic și stimulant. (< fr. décapant)

DECAPÁNT ~e n. Substanță folosită pentru a decapa (piese matalice, piei etc.). /<fr. décapant

decapánt, -ă adj. Caustic și stimulant ◊ „Poet autentic, cu o imaginație luxuriantă și un humor negru, decapant.” Lit. 29/93 p. 7. ◊ „Propunerea sa [a lui M. Botez] decapantă, după un rechizitoriu feroce la adresa lui Ceaușescu, de-a fi aleasă în funcția de secretar general... tovarășa Elena Ceaușescu!” D. 148/95 p. 1 (din fr. décapant;DEX, DN3 – alte sensuri)