Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru decantare

decanta vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~tez / E: fr d├ęcanter] 1 (C.i. lichide) A purifica prin scurgere ├«n alt vas, dup─â sedimentarea particulelor pe fundul vasului. 2 (Fig) A l─âmuri.
decant├íre sf [At: MARCOVICI, CH. 24 / Pl: ~tß║»ri / E: decanta] 1 Limpezire a unui lichid care con╚Ťine particule solide ├«n suspensie Si: (rar) decanta╚Ťie. 2 (├Äs) Bazin de ~ Decantor.
DECANT├ü, decantez, vb. I. Tranz. A limpezi un lichid tulbure, ├«n care se afl─â particule solide ├«n suspensie, scurg├ónd lichidul limpezit dup─â sedimentarea particulelor pe fundul vasului. ÔÖŽ A cur─â╚Ťa de impurit─â╚Ťi, a ├«nl─âtura murd─âria. ÔÖŽ Fig. A limpezi, a clarifica, a l─âmuri. ÔÇô Din fr. d├ęcanter.
DECANT├üRE, decant─âri, s. f. Faptul de a decanta; limpezirea unui lichid care con╚Ťine particule solide ├«n suspensie; decanta╚Ťie. ÔÇô V. decanta.
DECANT├ü, decantez, vb. I. Tranz. A limpezi un lichid tulbure, ├«n care se afl─â particule solide ├«n suspensie, scurg├ónd lichidul limpezit dup─â sedimentarea particulelor pe fundul vasului. ÔÖŽ A cur─â╚Ťa de impurit─â╚Ťi, a ├«nl─âtura murd─âria. ÔÖŽ Fig. A limpezi, a clarifica, a l─âmuri. ÔÇô Din fr. d├ęcanter.
DECANT├üRE, decant─âri, s. f. Faptul de a decanta; limpezirea unui lichid care con╚Ťine particule solide ├«n suspensie; decanta╚Ťie. ÔÇô V. decanta.
DECANTÁ, decantez, vb. I. Tranz. (Chim., Tehn.) A limpezi un lichid tulbure, în care se află părticele solide în suspensie, scurgînd lichidul limpezit după ce părticelele s-au așezat pe fundul vasului.
DECANT├üRE, decant─âri, s. f. Faptul de a decanta; limpezirea unui lichid care con╚Ťine p─ârticele solide ├«n suspensie. Depozitele de decantare, parcul de vagoane-cisterne ╚Öi sta╚Ťia de ├«nc─ârcare... s-au ├«ntins pe o suprafa╚Ť─â de zece ori mai vast─â. C. PETRESCU, A. 463.
decantá (a ~) (a limpezi) vb., ind. prez. 3 decanteáză
decantáre s. f., g.-d. art. decantắrii; pl. decantắri
decant├í vb., ind. prez. 1 sg. decant├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. decante├íz─â
decantáre s. f., g.-d. art. decantării; pl. decantări
DECANT├üRE s. (CHIM.) decanta╚Ťie.
DECANT├ü vb. I. tr. A limpezi un lichid care con╚Ťine p─ârticele solide ├«n suspensie prin scurgerea acestuia dup─â depunerea lor. ÔÖŽ (Fig.) A limpezi, a clarifica, a l─âmuri. [< fr. d├ęcanter].
DECANT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a decanta; decanta╚Ťie. [< decanta].
DECANT├ü vb. tr. 1. a limpezi un lichid care con╚Ťine particule solide ├«n suspensie prin ├«ndep─ârtarea acestuia dup─â depunerea lor. 2. (fig.) a limpezi, a clarifica. (< fr. d├ęcanter)
A DECANT├ü ~├ęz tranz. 1) (lichide) A separa de impurit─â╚Ťi prin scurgere (dup─â sedimentare). 2) fig. (lucruri, idei etc.) A face ├«n╚Ťeles (dup─â anumite reflec╚Ťii); a clarifica; a limpezi; a l─âmuri; a elucida. /<fr. d├ęcanter
*decant├ęz v. tr. (fr. d├ęcanter, din latina alchimi╚Ötilor decanthare, d. canthus, vgr. kanth├│s [cuv. african or─ş sp.], coada och─şulu─ş, obad─â, g├«t de garaf─â). Chim. Transvazez un lichid limpezit l─âs├«nd drojdia.
DECANT├üRE (dup─â fr. d├ęcantage) s. f. Opera╚Ťie de sedimentare a particulelor solide dintr-un fluid ├«nc─ârcat cu suspensii solide (concentrate de flota╚Ťie, ape de sp─âlare provenite de la prepararea c─ârbunilor, ape de alimentare din r├óuri, ape de canalizare etc.).

Decantare dex online | sinonim

Decantare definitie

Intrare: decanta
decanta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decantare
decantare substantiv feminin