Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru decanat

decan├ít sn [At: CADE / Pl: ~e / E: fr d├ęcanat, lat decanatus] 1-2 (Demnitate sau) func╚Ťie de decan (6). 3 Birouri ale decanului (6).
DECAN├üT, decanate, s. n. 1. Demnitatea de decan; birourile unde lucreaz─â decanul (╚Öi personalul ajut─âtor). 2. Organul de conducere al unei facult─â╚Ťi. ÔÖŽ (├Än Biserica catolic─â) Protopopiat. ÔÇô Din fr. decanat, lat. decanatus. Cf. germ. Dekanat.
DECAN├üT, decanate, s. n. 1. Demnitatea de decan; birourile unde lucreaz─â decanul (╚Öi personalul ajut─âtor). 2. Organul de conducere al unei facult─â╚Ťi. ÔÇô Din fr. d├ęcanat, lat. decanatus. Cf. germ. Dekanat.
DECAN├üT, decanate, s. n. Demnitatea de decan; birourile serviciilor administrative care ╚Ťin de decan.
decanát s. n., pl. decanáte
decanát s. n., pl. decanáte
DECAN├üT s.n. 1. Demnitatea, func╚Ťia de decan. ÔÖŽ Birouri unde sunt instala╚Ťi decanul ╚Öi personalul ajut─âtor. 2. Organ de conducere a unei facult─â╚Ťi. [Cf. it. decanato, fr. d├ęcanat, lat. decanatus].
DECAN├üT s. n. 1. demnitatea, func╚Ťia de decan3 (II). ÔŚŐ birourile decanului. 2. organ de conducere al unei facult─â╚Ťi. (< fr. d├ęcanat, lat. decanatus, germ. Dekanat)
DECAN├üT ~e n. 1) Func╚Ťia de decan. 2) Totalitate a birourilor unde lucreaz─â decanul ╚Öi personalul auxiliar. 3) Organ de conducere al unei facult─â╚Ťi ├«n fruntea c─âruia se afl─â un decan. /<fr. d├ęcanat, lat. decanatus
decanat n. demnitatea decanului și durata ei.
*decan├ít n., pl. e (mlat. decanatus). Demnitatea de decan ╚Öi durata e─ş. Camera (cancelaria) decanulu─ş: m─â duc la decanat.

Decanat dex online | sinonim

Decanat definitie

Intrare: decanat
decanat substantiv neutru