Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru decalva╚Ťie

decalva╚Ťie sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr d├ęcalvation, lat decalvatio] 1 (Rar) Calvi╚Ťie. 2 (Jur; ├«nv) M─âsur─â punitiv─â care consta ├«n raderea p─ârului de pe capul condamna╚Ťilor.
DECALV├ü╚ÜIE, decalva╚Ťii, s. f. 1. (Rar) Calvi╚Ťie. 2. Pedeaps─â, ├«n vechiul drept, care consta ├«n raderea p─ârului de pe capul condamna╚Ťilor. ÔÇô Din fr. d├ęcalvation, lat. decalvatio.
DECALV├ü╚ÜIE, decalva╚Ťii, s. f. 1. (Rar) Calvi╚Ťie. 2. Pedeaps─â, ├«n vechiul drept, care consta ├«n raderea p─ârului de pe capul condamna╚Ťilor. ÔÇô Din fr. d├ęcalvation, lat. decalvatio.
decalv├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. decalv├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. decalv├í╚Ťiei; pl. decalv├í╚Ťii, art. decalv├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
decalv├í╚Ťie (sil. -╚Ťi-e), art. decalv├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. decalv├í╚Ťiei; pl. decalv├í╚Ťii, art. decalv├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
DECALV├ü╚ÜIE s.f. (Rar) Calvi╚Ťie. ÔÖŽ Pedeaps─â ├«n vechiul drept prin care se r─âdea capul condamna╚Ťilor. [Gen. -iei. / cf. lat.bis. decalvatio, fr. d├ęcalvation].
DECALV├ü╚ÜIE s. f. 1. calvi╚Ťie. 2. pedeaps─â ├«n vechiul drept prin care se r─âdea capul condamna╚Ťilor. (< lat. decalvatio, fr. d├ęcalvation)

Decalva╚Ťie dex online | sinonim

Decalva╚Ťie definitie

Intrare: decalva╚Ťie
decalva╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e