Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru decalca

decalca vt [At: CADE / Pzi: ~c├ílc / E: fr d├ęcalquer] 1 A efectua un decalc (1). 2 (Lin; rar) A calchia.
DECALC├ü, decalchez, vb. I. Tranz. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o h├órtie transparent─â, pe o alt─â h├órtie, pe o plac─â, pe o stof─â etc. 2. (Lingv.) A calchia. [Prez. ind. ╚Öi: dec├ílc] ÔÇô Din fr. d├ęcalquer.
DECALC├ü, dec├ílc, vb. I. Tranz. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o h├órtie transparent─â, pe o alt─â h├órtie, pe o plac─â, pe o stof─â etc. 2. (Lingv.) A calchia. ÔÇô Din fr. d├ęcalquer.[1]
DECALC├ü, decalchez, vb. I. Tranz. 1. A calchia (1). ÔÖŽ A transpune un desen pe h├«rtie, pe o plac─â, pe stof─â, pe un vas de por╚Ťelan etc. 2. (Lingv.) A calchia (2).
decalc├í (a ~) vb., ind. prez. 3 decalche├íz─â; conj. prez. 3 s─â decalch├ęze
decalc├í vb., ind. prez. 3 sg. ╚Öi pl. dec├ílc─â/decalche├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. dec├ílce/decalch├ęze
DECALCÁ vb. v. calchia.
DECALC├ü vb. I. tr. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o h├órtie transparent─â, pe o alt─â h├órtie, pe o plac─â, pe o stof─â etc. 2. A calchia. [P.i. dec├ílc, -chez. / < fr. d├ęcalquer].
DECALC├ü vb. tr. 1. a copia, a transpune un desen copiat pe o h├órtie, pe o plac─â, pe o stof─â etc. 2. a calchia. (< fr. d├ęcalquer)
A DECALC├ü dec├ílc tranz. 1) (desene sau schi╚Ťe tehnice) A copia cu ajutorul h├órtiei de calc; a calchia. 2) (cuvinte, expresii, sensuri etc.) A forma prin calc lingvistic; a calchia. /<fr. d├ęcalquer
decalcà v. a scoate contra-proba unui desemn după un calc luat.
*dec├ílc, a -├í v. tr. (fr. d├ęcalquer, d. calque. V. calc 1). Reproduc un desemn de pe calc pe h├«rtie, pe p├«nz─â, pe aram─â ╚Ö.a.
DECALCA vb. a calchia. (A ~ o schi╚Ť─â.)

Decalca dex online | sinonim

Decalca definitie

Intrare: decalca (1 decalc)
decalca 1 decalc verb grupa I conjugarea I
Intrare: decalca (1 decalchez)
decalca 1 decalchez verb grupa I conjugarea a II-a