Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru decalc

dec├ílc sn [At: L. ROM. 1953, nr. 3, 90 / Pl: ~uri / E: fr d├ęcalque] 1 Desen, model etc. reprodus pe o h├órtie sau pe o suprafa╚Ť─â oarecare dup─â modelul executat pe o h├órtie transparent─â, pe calc. 2 (Lin; rar) Calc.
decalca vt [At: CADE / Pzi: ~c├ílc / E: fr d├ęcalquer] 1 A efectua un decalc (1). 2 (Lin; rar) A calchia.
DEC├üLC, decalcuri, s. n. 1. Procedeu care permite decalcarea. ÔÖŽ H├órtie ob╚Ťinut─â prin decalcare. 2. (Lingv.) Calc (2). ÔÇô Din fr. d├ęcalque.
DECALC├ü, decalchez, vb. I. Tranz. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o h├órtie transparent─â, pe o alt─â h├órtie, pe o plac─â, pe o stof─â etc. 2. (Lingv.) A calchia. [Prez. ind. ╚Öi: dec├ílc] ÔÇô Din fr. d├ęcalquer.
DEC├üLC, decalcuri, s. n. 1. Procedeu care permite decalcarea. ÔÖŽ H├órtie ob╚Ťinut─â prin decalcare. 2. (Lingv.) Calc (2). ÔÇô Din fr. d├ęcalque.
DECALC├ü, dec├ílc, vb. I. Tranz. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o h├órtie transparent─â, pe o alt─â h├órtie, pe o plac─â, pe o stof─â etc. 2. (Lingv.) A calchia. ÔÇô Din fr. d├ęcalquer.[1]
DECÁLC, decalcuri, s. n. (Lingv.) Calc. Amintim aici numai sistemul nostru de numărătoare de la 11-19 și de la 20-99, care e un decalc după slavă. L. ROM. 1953, nr. 3, 90.
decálc s. n., pl. decálcuri
decalc├í (a ~) vb., ind. prez. 3 decalche├íz─â; conj. prez. 3 s─â decalch├ęze
decálc s. n., pl. decálcuri
decalc├í vb., ind. prez. 3 sg. ╚Öi pl. dec├ílc─â/decalche├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. dec├ílce/decalch├ęze
DECÁLC s. v. calc.
DECALCÁ vb. v. calchia.
DEC├üLC s.n. 1. Desen ob╚Ťinut prin decalcare. 2. (Lingv.) Calc. [< fr. d├ęcalque].
DECALC├ü vb. I. tr. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o h├órtie transparent─â, pe o alt─â h├órtie, pe o plac─â, pe o stof─â etc. 2. A calchia. [P.i. dec├ílc, -chez. / < fr. d├ęcalquer].
DEC├üLC s. n. 1. desen ob╚Ťinut prin decalcare. 2. (lingv.) calc (2). (< fr. d├ęcalque)
DECALC├ü vb. tr. 1. a copia, a transpune un desen copiat pe o h├órtie, pe o plac─â, pe o stof─â etc. 2. a calchia. (< fr. d├ęcalquer)
DEC├üLC ~uri n. 1) Desen ob╚Ťinut prin decalcomanie. 2) lingv. v. CALC. /<fr. d├ęcalque
A DECALC├ü dec├ílc tranz. 1) (desene sau schi╚Ťe tehnice) A copia cu ajutorul h├órtiei de calc; a calchia. 2) (cuvinte, expresii, sensuri etc.) A forma prin calc lingvistic; a calchia. /<fr. d├ęcalquer
decalc n. lucrarea ╚Öi rezultatul decalc─ârii (= fr. d├ęcalque).
decalcà v. a scoate contra-proba unui desemn după un calc luat.
*dec├ílc, a -├í v. tr. (fr. d├ęcalquer, d. calque. V. calc 1). Reproduc un desemn de pe calc pe h├«rtie, pe p├«nz─â, pe aram─â ╚Ö.a.
DECALC s. calc. (Copia pe hîrtie de calc a unui desen se numește ~.)
DECALCA vb. a calchia. (A ~ o schi╚Ť─â.)

Decalc dex online | sinonim

Decalc definitie

Intrare: decalc
decalc substantiv neutru
Intrare: decalca (1 decalc)
decalca 1 decalc verb grupa I conjugarea I