decalá [At: MDENC / Pzi: ~lez / E: fr décaler] 1-2 vtr A face să nu mai coincidă (sau a nu mai coincide) cu ceva stabilit anterior Si: a (se) deplasa, a (se) distanța. 3 vt A deplasa două sau mai multe sisteme tehnice ori organe ale aceluiași sistem tehnic pentru a asigura condiții optime de funcționare.

DECALÁ, decalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) distanța în spațiu sau în timp în raport cu ceva, de obicei în raport cu ceva stabilit inițial; a (se) produce un decalaj. ♦ Tranz. A distanța două sau mai multe sisteme tehnice ori organe ale aceluiași sistem tehnic în vederea asigurării condițiilor optime de funcționare. – Din fr. décaler.

DECALÁ, decalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) distanța în spațiu sau în timp în raport cu ceva, de obicei în raport cu ceva stabilit inițial; a (se) produce un decalaj. ♦ Tranz. A distanța două sau mai multe sisteme tehnice ori organe ale aceluiași sistem tehnic în vederea asigurării condițiilor optime de funcționare. – Din fr. décaler.

decalá (a ~) vb., ind. prez. 3 decaleáză

decalá vb., ind. prez. 1 sg. decaléz, 3 sg. și pl. decaleáză

DECALÁ vb. I. tr., refl. A (se) distanța, a nu coincide sau a face să nu (mai coincidă) în spațiu sau în timp (obiecte, fenomene). [< fr. décaler].

DECALÁ vb. tr., refl. a (se) distanța, a nu mai coincide, a face să nu (mai) coincidă în spațiu sau în timp. (< fr. décaler)

A DECALÁ ~éz tranz. 1) A face să se decaleze. 2) (două sau mai multe sisteme tehnice) A distanța pentru a asigura condiții optime de funcționare. /<fr. décaler

A SE DECALÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre obiecte, fenomene) A se distanța în spațiu sau în timp. 2) A înceta de a mai coincide; a nu se mai potrivi. /<fr. décaler