decaédru sn [At: ȘĂINEANU / Pl: ~re / E: fr décaèdre] Poliedru cu zece fețe.

DECAÉDRU, decaedre, s. n. Poliedru cu zece fețe. [Pr.: -ca-e-] – Din fr. décaèdre.

DECAÉDRU, decaedre, s. n. Poliedru cu zece fețe. [Pr.: -ca-e-] – Din fr. décaèdre.

DECAÉDRU, decaedri, s. m. Poliedru cu zece fețe.

decaédru (-e-dru) s. n., art. decaédrul; pl. decaédre

decaédru s. n. (sil. -ca-e-dru), art. decaédrul; pl. decaédre

DECAÉDRU s.n. Poliedru cu zece fețe. [Pron. -ca-e-. / cf. fr. décaèdre < gr. deka – zece, hedra – bază].

DECAÉDRU s. n. poliedru cu zece fețe. (< fr. décaèdre)

DECAÉDRU ~e n. Poliedru cu zece fețe. [Sil. -ca-e-] /<fr. décaedre

DECA- „zece, înzecit, de zece ori”. ◊ gr. deka „zece” > fr. déca-, it. id., engl. id., germ. deka- > rom. deca-. □ ~cord (v. -cord), s. n., instrument muzical asemănător cu harpa, avînd zece coarde; ~edru (v. -edru), s. n., figură geometrică avînd zece fețe; ~fil (v. -fil2), adj., cu zece frunze sau foi; ~gin (v. -gin), adj., cu zece pistile; ~ginie (v. -ginie), s. f., grupă de plante cu zece pistile, în clasificarea linneană; ~gon (v. -gon2), s. n., poligon cu zece laturi; ~mer (v. -mer), adj., compus din zece părți; ~petal (v. -petal), adj., (despre corolă) care are zece petale; ~pod (v. -pod), adj., care are zece picioare; ~pode (v. -pod), s. n. pl., 1. Ordin de moluște cefalopode care au zece tentacule. 2. Ordin de crustacee superioare care posedă cinci perechi de picioare; ~silab (v. -silab), adj., s. m., (vers) compus din zece silabe; ~stil (v. -stil), adj., s. n., (templu) a cărui fațadă este compusă din zece coloane.