Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru decaden╚Ť─â

decad├ęn╚Ť─â sf [At: NEGRUZZI, S. I, 337 / V: (├«nv) ~d├şn~ / Pl: ~╚Ťe / E: fr d├ęcadence] 1 Declin (social, economic, politic). 2 Regres al artelor, al ╚Ötiin╚Ťei, al limbii. 3 Corup╚Ťie. 4 Degradare moral─â Si: depravare.
DECAD├ëN╚Ü─é, decaden╚Ťe, s. f. 1. Declin, regres. 2. Dec─âdere, degradare moral─â. 3. Calitate inferioar─â a literaturii, artei etc. sau pierdere a normelor morale din crea╚Ťiile unei epoci fa╚Ť─â de o perioad─â anterioar─â. ÔÇô Din fr. d├ęcadence, lat. decadentia.
DECAD├ëN╚Ü─é, decaden╚Ťe, s. f. 1. Declin, regres. 2. Dec─âdere, degradare moral─â. ÔÇô Din fr. d├ęcadence, lat. decadentia.
DECAD├ëN╚Ü─é s. f. 1. Declin, dec─âdere (social─â, economic─â, politic─â). ├Än vremurile de decaden╚Ť─â na╚Ťional─â de la ├«nceputul veacului trecut, c─âpitanul de maz├«li nemaiav├«nd ce face cu vitejia sa: ┬źB─âtea drumurile c─âut├«ndu-╚Öi dragostele┬╗. IBR─éILEANU, S. 15. ÔÖŽ Dec─âdere moral─â, depravare, degradare, imoralitate. 2. Dec─âdere a culturii, a artelor, a ╚Ötiin╚Ťelor etc., ca urmare a descompunerii sociale ╚Öi politice a unei or├«nduiri sociale bazate pe exploatare.
decad├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. decad├ęn╚Ťei; pl. decad├ęn╚Ťe
decad├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. decad├ęn╚Ťei; pl. decad├ęn╚Ťe
DECAD├ëN╚Ü─é s. 1. v. declin. 2. v. corup╚Ťie.
Decaden╚Ť─â Ôëá ascensiune, progres
Decaden╚Ť─â Ôëá ascensiune
DECAD├ëN╚Ü─é s.f. Dec─âdere (social─â, cultural─â, politic─â, economic─â), declin, cobor├óre. ÔÖŽ Dec─âdere moral─â, depravare. [Cf. it. decadenza, fr. d├ęcadence, lat. decadentia].
DECAD├ëN╚Ü─é s. f. dec─âdere, declin, regres. ÔŚŐ corup╚Ťie, degradare moral─â, depravare. (< fr. d├ęcadence, lat. decadentia)
DECAD├ëN╚Ü─é ~e f. Proces de trecere de la o stare superioar─â la una inferioar─â; regres; declin; dec─âdere. /<fr. d├ęcadence, lat. decadentia
decaden╚Ť─â f. 1. dec─âdere; 2. degradarea obiceiurilor, sc─âp─âtarea literaturei ╚Öi a artelor; 3. ultimele secole ale Imperiului roman din Occident: scriitorii decaden╚Ťei.
*decad├ęn╚Ť─â f., pl. e (fr. d├ęcadence, it. decadenza. V. caden╚Ť─â ╚Öi dec─âd├ęre). Starea lucrulu─ş care decade, care se ruineaz─â: decaden╚Ť─â de caracter; decaden╚Ťa poezii─ş, a imperiulu─ş roman.
DECADEN╚Ü─é s. 1. dec─âdere, declin, regres, (├«nv.) descre╚Ötere, sc─âdenie, sc─âdere, sc─âp─âtare, (fig.) apus, crepuscul. (├Än─âl╚Ťare ╚Öi ~.) 2. corup╚Ťie, dec─âdere, depravare, desfr├«nare, desfr├«u, destr─âb─âlare, dezm─â╚Ť, imoralitate, perdi╚Ťie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stric─âciune, viciu, (rar) de╚Ö─ân╚Ťare, (├«nv.) aselghiciune, aselghie, desf─âtare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefac╚Ťie, (├«nv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din ├«nalta societate.)
DECAD├ëN╚Ü─é (< fr., lat. m. decadentia, de la cadere ÔÇ×a c─âdeaÔÇŁ) s. f. Dec─âdere, declin, regres. ÔÖŽ Degradare moral─â; depravare. ÔÖŽ Stare de dec─âdere spre o calitate inferioar─â a literaturii, artei etc. sau spre o pierdere a normelor morale din crea╚Ťiile unei epoci fa╚Ť─â de o perioad─â anterioar─â. Termenul are o arie de conota╚Ťii, pornind de la simpla inferioritate p├ón─â la degradarea moral─â.

Decaden╚Ť─â dex online | sinonim

Decaden╚Ť─â definitie

Intrare: decaden╚Ť─â
decaden╚Ť─â substantiv feminin