decádă sf [At: STAMATI / Pl: ~e / E: fr decade] 1 Parte a unei lucrări compusă din zece capitole, zece cărți etc. 2 (Îvr) Zecime. 3 Perioadă de zece zile consecutive (dedicată unui eveniment, unei sărbători etc.). 4 Grupare de zece elemente identice ale unui sistem tehnic. 5 Deceniu.

decădeá vi [At: HELIADE, O. II, 249 / Pzi: ~cád / E: de4 + cădea, cf fr déchoir] (D. lucruri sau d. oameni) 1 A ajunge dintr-o stare superioară într-una inferioară. 2-3 A-și pierde (prestigiul sau) valoarea. 4 A fi în declin Si: a regresa. 5 (D. oameni) A ajunge într-o stare (morală) degradantă Si: a se declasa, a se deprava. 6 (Jur; îe) A ~ din drepturi A pierde un drept prin neîndeplinirea, în termenul prevăzut de lege, a unor condiții sau a unor formalități.

DECÁDĂ, decade, s. f. 1. Perioadă de zece zile consecutive. ♦ (Urmat de determinări în genitiv) Perioadă de zece zile consecutive dedicată unui eveniment sau unei activități de seamă. Decada cărții. 2. Deceniu. – Din fr. décade.

DECĂDEÁ, decád, vb. II. Intranz. 1. A ajunge într-o stare mai rea, a fi în declin; a regresa. ♦ A ajunge într-o stare morală degradantă, a se degrada moralicește; a se declasa, a se deprava. 2. (În expr.) A decădea din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. – Pref. de- + cădea (după fr. déchoir). Cf. it. decadere.

DECÁDĂ, decade, s. f. 1. Perioadă de zece zile consecutive. ♦ (Urmat de determinări în genitiv) Perioadă de zece zile consecutive dedicată unui eveniment sau unei activități de seamă. Decada cărții. 2. Deceniu. – Din fr. décade.

DECĂDEÁ, decád, vb. II. Intranz. 1. A ajunge într-o stare mai rea, a fi în declin; a regresa. ♦ A ajunge într-o stare morală degradantă, a se degrada moralicește; a se declasa, a se deprava. 2. (În expr.) A decădea din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. – De4- + cădea (după fr. déchoir). Cf. it. decadere.

DECÁDĂ, decade, s. f. 1. Perioadă de zece zile consecutive. Prima decadă a lunii ianuarie. ◊ Loc. adv. Pe decade = pe perioade de cîte zece zile. Graficul realizărilor se întocmește pe decade. ♦ (Urmat de determinări în genitiv) Perioadă de zece zile consecutive dedicată sărbătoririi unui eveniment de seamă sau unei activități importante. O mărturie a interesului aprins al maselor largi pentru știință și artă este organizarea anuală a «Decadei cărții». SCÎNTEIA, 1953, nr. 2852. 2. Perioadă de zece ani consecutivi; deceniu. Fizica atomică și fizica nucleară au fost întemeiate abia în a treia decadă a secolului nostru. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 7/1.

DECĂDEÁ, decád, vb. II. Intranz. 1. A ajunge într-o stare (materială, socială, politică) mai rea (decît aceea în care a fost), a ajunge rău; a fi în declin, a da îndărăt, a regresa. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea cnezatul de Halici decade. IST. R.P.R. 75. ♦ A ajunge într-o stare morală degradantă, a se deprava, a deveni vicios, stricat. 2. (Jur.; în expr.) A decădea din drepturi = a pierde un drept, prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități.

decádă s. f., g.-d. art. decádei; pl. decáde

decădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. decád, 1 pl. decădém, 2 pl. decădéți, viit. 3 sg. va decădeá; conj. prez. 3 să decádă; cond. 3 ar decădeá; imper. 2 sg. decázi, 2 pl. decădéți, neg. 2 sg. nu decădeá; ger. decăzấnd; part. decăzút

decádă s. f., g.-d. art. decádei; pl. decáde

decădeá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. decád, 1 pl. decădém; conj. prez. 3 sg. și pl. decádă; ger. decăzând; part. decăzút

DECÁDĂ s. deceniu. (În ultima ~.)

DECĂDEÁ vb. 1. a regresa, (înv.) a (se) înapoia, a scădea, a scăpăta, (înv. fig.) a retrograda. (Puterea persană a ~.) 2. a se declasa, a se degrada. (A ~ din cauza băuturii.) 3. v. corupe.

A decădea ≠ a avansa, a evolua, a înainta, a progresa, a propăși, a se dezvolta

DECÁDĂ s.f. 1. Perioadă de zece zile consecutive. 2. Grupare de zece elemente identice ale unui sistem tehnic. [< fr. décade, cf. it. decade, lat. decas, gr. dekas].

DECĂDEÁ vb. II. intr. A cădea, a ajunge într-o stare inferioară, mai rea (decât înainte), a ajunge rău; a slăbi, a-și pierde puterile, a fi în declin, a da îndărăt. ◊ A decădea din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. [P.i. decád. / < de- + cădea, după it. decadere].

DECÁDĂ s. f. 1. perioadă de zece zile consecutive. 2. grupare de zece elemente identice ale unui sistem tehnic. ◊ reunire de zece cărți, de zece capitole etc. 3. deceniu. (< fr. décade)

DECĂDÉA vb. intr. a cădea, a ajunge într-o stare inferioară, a ajunge rău; a-și pierde puterile, a fi în declin, a da îndărăt. ◊ a se deprava. ♦ (jur.) a ~ din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. (după it. decadere)

decădeá (decád, decăzút), vb. – A ajunge într-o stare mai rea, a regresa. Format de la cădea pe baza fr. déchoir sau a lat. decadere. – Der. decadent, adj.; decadență, s. f.; decadentism, s. n.

DECÁDĂ ~e f. 1) Perioadă de zece zile consecutive (consacrată unor manifestări speciale sau unui eveniment deosebit). 2) Perioadă de zece ani consecutivi; deceniu. 3) tehn. Grupare de zece elemente omogene ale unui sistem. /<fr. decade

A DECĂDEÁ decád intranz. 1) A ajunge într-o stare inferioară celei precedente; a fi în declin; a regresa. 2) A ajunge în stare de declin moral; a degrada; a se perverti; a se declasa; a se corupe; a se vicia; a degenera. /de + a cădea

decadă f. 1. partea unor opere împărțite în zece cărți: decadele lui Titu-Liviu; 2. period de zece zile, înlocuind săptămâna, în calendarul republican francez (din timpul Revoluțiunii celei mari).

decădeà v. a cădea mai jos, a merge spre cădere sau ruină.

*decád, -căzút, a -cădeá v. intr. (de și cad, după fr. déchoir. V. cad). Scad, perd tăria, valoarea morală orĭ stima lumiĭ: prăvălia cutare a decăzut, caracteru acestuĭ om a decăzut.

*decádă f., pl. e (vgr. dekás, dekádos, d. déka, zece). Grupă de zece: cărțile luĭ Titu Liviŭ îs împărțite în decade; zilele calendaruluĭ republican francez eraŭ împărțite în decade, care înlocuise săptămînile.

DECADĂ s. deceniu. (În ultima ~.)

DECĂDEA vb. 1. a regresa, (înv.) a (se) înapoia, a scădea, a scăpăta, (înv. fig.) a retrograda. (Puterea persană a ~.) 2. a se declasa, a se degrada. (A ~ din cauza băuturii.) 3. a (se) corupe, a (se) deprava, a (se) desfrîna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăța, (înv.) a (se) sminti. (A ~ într-un mediu imoral.)[1]