Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

28 defini╚Ťii pentru dec─âdere

dec─âde├í vi [At: HELIADE, O. II, 249 / Pzi: ~c├íd / E: de4 + c─âdea, cf fr d├ęchoir] (D. lucruri sau d. oameni) 1 A ajunge dintr-o stare superioar─â ├«ntr-una inferioar─â. 2-3 A-╚Öi pierde (prestigiul sau) valoarea. 4 A fi ├«n declin Si: a regresa. 5 (D. oameni) A ajunge ├«ntr-o stare (moral─â) degradant─â Si: a se declasa, a se deprava. 6 (Jur; ├«e) A ~ din drepturi A pierde un drept prin ne├«ndeplinirea, ├«n termenul prev─âzut de lege, a unor condi╚Ťii sau a unor formalit─â╚Ťi.
dec─âd├ęre sf [At: ALECSANDRI, S. 12 / Pl: ~ri / E: dec─âdea] 1-4 Trecere ├«ntr-o situa╚Ťie inferioar─â celei avute (ca avere,) (ca moralitate,) (ca prestigiu,) ca valoare etc. Si: dec─âzut1 (1-4), decaden╚Ť─â, declin, degradare, regres. 5 (Jur) Pierdere a unor drepturi sau a unor prerogative acordate de legi, prin ne├«ndeplinirea unor condi╚Ťii cerute. 6 (Jur; ├«e) ~ din drepturi Lipsire a unei persoane de unele dintre drepturile sale civile sau politice ca urmare a s─âv├ór╚Öirii anumitor infrac╚Ťiuni.
DEC─éDE├ü, dec├íd, vb. II. Intranz. 1. A ajunge ├«ntr-o stare mai rea, a fi ├«n declin; a regresa. ÔÖŽ A ajunge ├«ntr-o stare moral─â degradant─â, a se degrada moralice╚Öte; a se declasa, a se deprava. 2. (├Än expr.) A dec─âdea din drepturi = a pierde un drept prin ne├«ndeplinirea ├«n termenul prev─âzut de lege a unor condi╚Ťii sau formalit─â╚Ťi. ÔÇô Pref. de- + c─âdea (dup─â fr. d├ęchoir). Cf. it. decadere.
DEC─éD├ëRE, dec─âderi, s. f. Faptul de a dec─âdea; declin, regres. ÔÖŽ Degradare moral─â; declasare, depravare. ÔÖŽ Dec─âdere din drepturi = lipsire a unei persoane de unele dintre drepturile sale civile sau politice ca urmare a s─âv├ór╚Öirii anumitor infrac╚Ťiuni. ÔÇô V. dec─âdea.
DEC─éDE├ü, dec├íd, vb. II. Intranz. 1. A ajunge ├«ntr-o stare mai rea, a fi ├«n declin; a regresa. ÔÖŽ A ajunge ├«ntr-o stare moral─â degradant─â, a se degrada moralice╚Öte; a se declasa, a se deprava. 2. (├Än expr.) A dec─âdea din drepturi = a pierde un drept prin ne├«ndeplinirea ├«n termenul prev─âzut de lege a unor condi╚Ťii sau formalit─â╚Ťi. ÔÇô De4- + c─âdea (dup─â fr. d├ęchoir). Cf. it. decadere.
DEC─éD├ëRE, dec─âderi, s. f. Faptul de a dec─âdea; declin, regres. ÔÖŽ Degradare moral─â; declasare, depravare. ÔÖŽ Dec─âdere din drepturi = lipsire a unei persoane de unele dintre drepturile sale civile sau politice ca urmare a s─âv├ór╚Öirii anumitor infrac╚Ťiuni. ÔÇô V. dec─âdea.
DEC─éDE├ü, dec├íd, vb. II. Intranz. 1. A ajunge ├«ntr-o stare (material─â, social─â, politic─â) mai rea (dec├«t aceea ├«n care a fost), a ajunge r─âu; a fi ├«n declin, a da ├«nd─âr─ât, a regresa. ├Än a doua jum─âtate a secolului al XIII-lea cnezatul de Halici decade. IST. R.P.R. 75. ÔÖŽ A ajunge ├«ntr-o stare moral─â degradant─â, a se deprava, a deveni vicios, stricat. 2. (Jur.; ├«n expr.) A dec─âdea din drepturi = a pierde un drept, prin ne├«ndeplinirea ├«n termenul prev─âzut de lege a unor condi╚Ťii sau formalit─â╚Ťi.
DEC─éD├ëRE, dec─âderi, s. f. Faptul de a dec─âdea. 1. Declin, decaden╚Ť─â, regres. Ai v─âzut ce era ├«n stare s─â fac─â ea ├«ntr-o epoc─â de dec─âdere ca aceea a fanario╚Ťilor. CAMIL PETRESCU, T. I 34. Pe aice ╚Öi literatura ╚Öi politica se afl─â ├«n periodul unei triste dec─âderi. ALECSANDRI, S. 12. ÔÖŽ (Uneori determinat prin ┬źmoral┬╗) Degradare moral─â, depravare. Poate c─â destr─âb─âlarea ╚Öi dec─âderea oamenilor ├«ntre cari tr─âia ├«i d─âdeau triste╚Ťea-i ├«n╚Ťeleapt─â. GALACTION, O. I 302. 2. (Jur.) Pierderea unui drept, prin ne├«ndeplinirea unor condi╚Ťii sau formalit─â╚Ťi ├«n termenul prev─âzut de lege. La primul termen de ├«nf─â╚Ťi╚Öare, debitorul urm─ârit sau ter╚Ťii interesa╚Ťi s├«nt obliga╚Ťi s─â depun─â, sub sanc╚Ťiunea dec─âderii, toate probele. B. O. 1951, 1172. ÔŚŐ Ac╚Ťiune ├«n dec─âdere = ac╚Ťiune intentat─â de ministerul public pentru dec─âderea din anumite drepturi a unui condamnat ├«n str─âin─âtate pentru o infrac╚Ťiune de drept comun.
dec─âde├í (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. dec├íd, 1 pl. dec─âd├ęm, 2 pl. dec─âd├ę╚Ťi, viit. 3 sg. va dec─âde├í; conj. prez. 3 s─â dec├íd─â; cond. 3 ar dec─âde├í; imper. 2 sg. dec├ízi, 2 pl. dec─âd├ę╚Ťi, neg. 2 sg. nu dec─âde├í; ger. dec─âzß║ąnd; part. dec─âz├║t
dec─âd├ęre s. f., g.-d. art. dec─âd├ęrii; pl. dec─âd├ęri
dec─âde├í vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. dec├íd, 1 pl. dec─âd├ęm; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. dec├íd─â; ger. dec─âz├ónd; part. dec─âz├║t
dec─âd├ęre s. f. Ôćĺ c─âdere
DECĂDEÁ vb. 1. a regresa, (înv.) a (se) înapoia, a scădea, a scăpăta, (înv. fig.) a retrograda. (Puterea persană a ~.) 2. a se declasa, a se degrada. (A ~ din cauza băuturii.) 3. v. corupe.
DEC─éD├ëRE s. 1. v. declin. 2. declasare, degradare. (~ cuiva din cauza b─âuturii.) 3. corupere, depravare, pervertire, stricare, viciere, (├«nv.) degrada╚Ťie. (~ moravurilor.) 4. v. corup╚Ťie.
A dec─âdea Ôëá a avansa, a evolua, a ├«nainta, a progresa, a prop─â╚Öi, a se dezvolta
Dec─âdere Ôëá ascensiune, avansare, av├ónt, evoluare, progres, prop─â╚Öire
DEC─éDE├ü vb. II. intr. A c─âdea, a ajunge ├«ntr-o stare inferioar─â, mai rea (dec├ót ├«nainte), a ajunge r─âu; a sl─âbi, a-╚Öi pierde puterile, a fi ├«n declin, a da ├«nd─âr─ât. ÔŚŐ A dec─âdea din drepturi = a pierde un drept prin ne├«ndeplinirea ├«n termenul prev─âzut de lege a unor condi╚Ťii sau formalit─â╚Ťi. [P.i. dec├íd. / < de- + c─âdea, dup─â it. decadere].
DEC─éD├ëRE s.f. Faptul de a dec─âdea; declin. ÔÖŽ Depravare. [< dec─âdea].
DEC─éD├ëA vb. intr. a c─âdea, a ajunge ├«ntr-o stare inferioar─â, a ajunge r─âu; a-╚Öi pierde puterile, a fi ├«n declin, a da ├«nd─âr─ât. ÔŚŐ a se deprava. ÔÖŽ (jur.) a ~ din drepturi = a pierde un drept prin ne├«ndeplinirea ├«n termenul prev─âzut de lege a unor condi╚Ťii sau formalit─â╚Ťi. (dup─â it. decadere)
DECĂDÉRE s. f. declin, regres; degradare morală; depravare. (< decădea)
dec─âde├í (dec├íd, dec─âz├║t), vb. ÔÇô A ajunge ├«ntr-o stare mai rea, a regresa. Format de la c─âdea pe baza fr. d├ęchoir sau a lat. decadere. ÔÇô Der. decadent, adj.; decaden╚Ť─â, s. f.; decadentism, s. n.
A DECĂDEÁ decád intranz. 1) A ajunge într-o stare inferioară celei precedente; a fi în declin; a regresa. 2) A ajunge în stare de declin moral; a degrada; a se perverti; a se declasa; a se corupe; a se vicia; a degenera. /de + a cădea
decădeà v. a cădea mai jos, a merge spre cădere sau ruină.
decădere f. starea celui ce cade în ruină.
*dec├íd, -c─âz├║t, a -c─âde├í v. intr. (de ╚Öi cad, dup─â fr. d├ęchoir. V. cad). Scad, perd t─âria, valoarea moral─â or─ş stima lumi─ş: pr─âv─âlia cutare a dec─âzut, caracteru acestu─ş om a dec─âzut.
DEC─éDEA vb. 1. a regresa, (├«nv.) a (se) ├«napoia, a sc─âdea, a sc─âp─âta, (├«nv. fig.) a retrograda. (Puterea persan─â a ~.) 2. a se declasa, a se degrada. (A ~ din cauza b─âuturii.) 3. a (se) corupe, a (se) deprava, a (se) desfr├«na, a (se) destr─âb─âla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezm─â╚Ťa, (├«nv.) a (se) sminti. (A ~ ├«ntr-un mediu imoral.)[1]
DEC─éDERE s. 1. decaden╚Ť─â, declin, regres, (├«nv.) descre╚Ötere, sc─âdenie, sc─âdere, sc─âp─âtare, (fig.) apus, crepuscul. (├Än─âl╚Ťare ╚Öi ~.) 2. declasare, degradare. (~ cuiva din cauza b─âuturii.) 3. corupere, depravare, pervertire, stricare, viciere, (├«nv.) degrada╚Ťie. (~ moravurilor.) 4. corup╚Ťie, decaden╚Ť─â, depravare, desfr├«nare, desfr├«u, destr─âb─âlare, dezm─â╚Ť, imoralitate, perdi╚Ťie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stric─âciune, viciu, (rar) de╚Ö─ân╚Ťare, (├«nv.) aselghiciune, aselghie, desf─âtare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefac╚Ťie, (├«nv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din ├«nalta societate.)
DEC─éD├ëRE (< dec─âdea) s. f. 1. Declin, regres. ÔÖŽ Degradare moral─â; decaden╚Ť─â. 1. (Dr.) Pierdere a dreptului de a exercita o cale de atac sau de a ├«ndeplini ├«n general un act de procedur─â, prin neeexercitarea lui ├«ntr-un anumit termen prev─âzut de lege. ÔÖŽ Stingere a unui drept subiectiv prin neexercitarea lui ├«n anumite condi╚Ťii ╚Öi ├«ntr-un anume interval de timp. ÔÖŽ Lipsire a unei persoane de unele dintre drepturile sale civile sau politice ca pedeaps─â complementar─â ├«n cazul s─âv├ór╚Öirii anumitor infrac╚Ťiuni. ÔŚŐ D. din drepturile p─ârinte╚Öti ÔŚŐ sanc╚Ťiune specific─â dreptului familiei, pronun╚Ťat─â de instan╚Ťa judec─âtoreasc─â, la sesizarea autorit─â╚Ťii tutelare, prin care sunt priva╚Ťi de toate drepturile ╚Öi obliga╚Ťiile p─ârinte╚Öti (cu excep╚Ťia obliga╚Ťiei legale de ├«ntre╚Ťinere) p─ârin╚Ťii care pun ├«n pericol s─ân─âtatea ori dezvoltarea fizic─â a copilului sau educarea, ├«nv─â╚Ť─âtura ori preg─âtirea lui profesional─â, prin purtare abuziv─â sau prin neglijen╚Ť─â grav─â ├«n ├«ndeplinirea ├«ndatoririlor de p─ârinte.

Dec─âdere dex online | sinonim

Dec─âdere definitie

Intrare: dec─âdea
dec─âdea verb grupa a II-a conjugarea a VIII-a
Intrare: dec─âdere
dec─âdere substantiv feminin