debutare definitie

2 intrări

17 definiții pentru debutare

debutá [At: NEGRUZZI, S. I, 333 / Pzi: ~téz / E: fr débuter] 1 A începe o acțiune. 2 A începe o carieră artistică sau literară. 3 (D. un autor) A publica prima lucrare.
debutáre sf [At: DN3 / Pl: ~tắri / E: debuta] 1 Începere a unei acțiuni Si: (rar) debutat (1). 2 Începere a unei cariere Si: (rar) debutat (2). 3 Publicare a unei prime lucrări a unui autor Si: (rar) debutat (3).
DEBUTÁ, debutez, vb. I. Intranz. A-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc.; (despre un autor) a publica prima lucrare. – Din fr. débuter.
DEBUTÁ, debutez, vb. I. Intranz. A-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc.; (despre un autor) a publica prima lucrare. – Din fr. débuter.
DEBUTÁ, debutez, vb. I. Intranz. A-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc; (despre un autor) a publica prima lucrare. În cariera lui de avocat debutase cu un talent, cu o putere de argumentare și cu o bogăție de cunoștințe care-i făcură loc de la început printre cei mai distinși avocați ai capitalei. VLAHUȚĂ, O. A. 469. Noul ambasador al Angliei debutase în cariera diplomatică în anul 1807 ca secretar de ambasadă la Constantinopole. GHICA, S. 131. [Alexandru Donici] debutînd prin «Căruța poștei»... traduse apoi «Țiganii» de Pușkin. NEGRUZZI, S. I 333.
debutá (a ~) vb., ind. prez. 3 debuteáză
debutá vb., ind. prez. 1 sg. debutéz, 3 sg. și pl. debuteáză
DEBUTÁ vb. 1. v. începe. 2. a se deschide, a începe. (Concertul a ~ cu...)
DEBUTÁ vb. I. intr. A-și face debutul pe scenă, într-o activitate etc.; a începe (o carieră, o profesiune). [< fr. débuter].
DEBUTÁRE s.f. Acțiunea de a debuta; debut. [< debuta].
DEBUTÁ vb. intr. 1. a-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc.; (despre un autor) a publica prima lucrare. 2. (p. ext.) a începe. (< fr. débuter)
A DEBUTÁ ~éz intranz. 1) (despre persoane) A-și face debutul. 2) (despre acțiuni) A se manifesta prin primele semne caracteristice. /<fr. débuter
debutà v. a începe, a face începutul într’o profesiune sau carieră.
*debutéz v. intr. (fr. débuter, d. but, scop). Îmĭ încep cariera: a debutat ca prefect.
DEBUTA vb. 1. a începe. (Acțiunea ~ prost.) 2. a se deschide, a începe. (Concertul a ~ cu...)
debutá vb. I A ajuta pe cineva să-și facă debutul, să-și înceapă cariera ◊ „Toposurile culturale devin stereotipii de conținut egalizate la majoritatea poeților debutați în fosta colecție «Luceafărul».” Luc. 4 II 84 p. 8. ◊ „Breban a refuzat să o debuteze pe Gabriela Adameșteanu.” ◊ „22” 3/93 p. 15 (din fr. débuter)
debuta, debutez v. i. (pub.) a începe

debutare dex

Intrare: debuta
debuta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: debutare
debutare