Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru debusola

debusola vt [At: DEX2 / Pzi: ~l├ęz / E: fr d├ęboussoler] (Frm; liv) A dezorienta.
DEBUSOL├ü, debusolez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) dezorienta. ÔÇô Din fr. d├ęboussoler.
DEBUSOL├ü, debusolez, vb. I. Tranz. (Fran╚Ťuzism) A dezorienta. ÔÇô Din fr. d├ęboussoler.
*debusolá (a ~) vb., ind. prez. 3 debusoleáză
debusol├í vb., ind. prez.1 sg. debusol├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. debusole├íz─â
DEBUSOLÁ vb. v. deruta, descumpăni, dezorienta, încurca, zăpăci.
DEBUSOL├ü vb. tr. a dezorienta. (< fr. d├ęboussoler)
A DEBUSOL├ü ~├ęz tranz. fam. A face s─â se debusoleze; a dezorienta. /<fr. d├ęboussoler
A SE DEBUSOL├ü m─â ~├ęz intranz. A pierde sim╚Ťul orient─ârii; a se dezorienta. /<fr. d├ęboussoler

Debusola dex online | sinonim

Debusola definitie

Intrare: debusola
debusola verb grupa I conjugarea a II-a