10 definiții pentru deburare
debura vt [At: DN3 / Pzi: ~réz / E: fr débourrer] 1 A înlătura surplusul de material la burarea traverselor Si: deburaj (1), deburat1 (1). 2 (Tex) A curăța garniturile de ace ale cadrelor de impurități Si: deburaj (2), deburat1 (2). deburáre sf [At: LTR2 / Pl: ~rắri / E: debura] 1 Înlăturare a surplusului de material la burarea traverselor Si: deburaj (1), deburat1 (1). 2 (Tex) Curățare a garniturilor de ace ale cadrelor de impurități Si: deburaj (2), deburat1 (2). DEBURÁRE s. f. Operația de curățare a cardelor de impuritățile și de fibrele scurte rămase în urma cardării; deburaj (
1). –
Cf. fr. débourrer. DEBURÁRE s. f. Operație de curățare a cardelor de impuritățile și de fibrele scurte rămase în urma cardării; deburaj (
1). –
Cf. fr. débourrer. deburáre (deburaj)
s. f.,
g.-d. art. deburắrii
deburá vb. ind. prez.1 sg. deburéz, 3 sg. și pl. debureáză deburáre s. f., g.-d. art. deburării DEBURÁ vb. I. tr. (Text.) A curăți garniturile de ace ale cardelor de impurități. [< fr. débourrer].
DEBURÁRE s.f. Acțiunea de a debura și rezultatul ei; deburaj. [<
debura].
DEBURÁ vb. tr. 1. a înlătura surplusul de material la burarea traverselor. 2. (text.) a curăți garniturile de ace ale cardelor de impurități. (< fr. débourrer)
Deburare dex online | sinonim
Deburare definitie
Intrare: deburare
deburare substantiv feminin
Intrare: debura
debura verb grupa I conjugarea a II-a