debreia vt [At: DL / Pzi: ~iez / E: fr débrayer] A suprima legătura dintre două piese cuplate printr-un ambreiaj.

DEBREIÁ, debreiez, vb. I. Tranz. A desface legătura dintre două mecanisme cuplate printr-un ambreiaj. – Din fr. débrayer.

DEBREIÁ, debreiez, vb. I. Tranz. A desface legătura dintre două mecanisme cuplate printr-un ambreiaj. – Din fr. débrayer.

DEBREIÁ, debreiez, vb. I. Intranz. (Tehn.; în opoziție cu ambreia) A desface legătura dintre două mecanisme cuplate printr-un ambreiaj.

debreiá (a ~) (a desface legătura făcută prin ambreiaj) (de-bre-) vb., ind. prez. 3 debreiáză, 1 pl. debreiém; conj. prez. 3 să debreiéze; ger. debreínd

debreiá vb. (sil. -bre-), ind. prez. 1 sg. debreiéz, 3 sg. și pl. debreiáză, 1 pl. debreiém; conj. prez. 3 sg. și pl. debreiéze; ger. debreínd

A debreia ≠ a ambreia

DEBREIÁ vb. I. tr. A suprima legătura dintre două piese cuplate printr-un ambreiaj. [Pron. -bre-ia, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. débrayer].

DEBREIÁ vb. intr. a suprima legătura dintre două piese cuplate printr-un ambreiaj. (< fr. débrayer)

A DEBREIÁ ~iéz tranz. tehn. (legătura dintre motor și roți) A întrerupe prin scoaterea ambreiajului. [Sil. -bre-ia] /<fr. débrayer

DEBREIÁ (< fr.) vb. I tranz. A desface legătura dintre o piesă motoare și una antrenată. ♦ (La automobile) A desface legătura dintre doi arbori cuplați printr-un ambreiaj, permițând scoaterea din serviciu a arborelui antrenat, în timp de arborele motor funcționează; a apăsa pedala ambreiajului.