DEBRANȘÁ, debranșez, vb. I. Tranz. A întrerupe definitiv o legătură, o comunicație stabilită între două conducte, circuite etc.; a suprima. – Din fr. débrancher.

*debranșá (a ~) (de-bran-) vb., ind. prez. 3 debranșeáză, 1 pl. debranșắm; conj. prez. 3 să debranșéze; ger. debranșấnd

debranșá vb. → branșa

DEBRANȘÁ vb. tr. a suprima o legătură, o comunicație stabilită între două conducte, circuite etc. (< fr. débran-cher)