debranșare definitie

2 intrări

6 definiții pentru debranșare

DEBRANȘÁ, debranșez, vb. I. Tranz. A întrerupe definitiv o legătură, o comunicație stabilită între două conducte, circuite etc.; a suprima. – Din fr. débrancher.
DEBRANȘÁRE, debranșări, s. f. Acțiunea de a debranșa și rezultatul ei. – V. debranșa.
*debranșá (a ~) (de-bran-) vb., ind. prez. 3 debranșeáză, 1 pl. debranșắm; conj. prez. 3 să debranșéze; ger. debranșấnd
*debranșáre (-de-bran-) s. f., g.-d. art. debranșắrii; pl. debranșắri
debranșá vb. → branșa
DEBRANȘÁ vb. tr. a suprima o legătură, o comunicație stabilită între două conducte, circuite etc. (< fr. débran-cher)

debranșare dex

Intrare: debranșa
debranșa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: debranșare
debranșare