Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru debordare

debord├í [At: ALECSANDRI, T. 282 / Pzi: ~d├ęz / E: fr d├ęborder] 1 vi (D. ape curg─âtoare, d. lichidele dintr-un recipient etc.) A dep─â╚Öi marginile, r─âsp├óndindu-se ├«n afara acestora Si: a se rev─ârsa. 2 vi (D. recipiente) A nu mai putea p─âstra con╚Ťinutul din cauza umplerii excesive. 3 vi (Fig; d. oameni) A tr─âi un sentiment cu intensitate. 4-5 vti A vomita.
debord├íre sf [At: GHEREA, ST. CR. III, 26 / E: deborda] 1 R─âsp├óndire a unor lichide peste marginile recipientelor care le con╚Ťin Si: debordat1 (1). 2 Tr─âire intens─â a unor sentimente Si: debordat1 (2), exaltare.
DEBORD├ü, debordez, vb. I. 1. Intranz. (Despre ape curg─âtoare, la pers. 3) A ie╚Öi din albie; a se rev─ârsa; (despre lichidul dintr-un vas) a da pe din afar─â; (despre vase) a nu mai cuprinde con╚Ťinutul, a l─âsa s─â curg─â pe din afar─â; a fi prea plin. 2. Intranz. ╚Öi tranz. A vomita. ÔÇô Din fr. d├ęborder.
DEBORD├üRE, debord─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a deborda. ÔÇô V. deborda.
DEBORD├ü, debordez, vb. I. 1. Intranz. (Despre ape curg─âtoare, la pers. 3) A ie╚Öi din albie; a se rev─ârsa; (despre lichidul dintr-un vas) a da pe dinafar─â; (despre vase) a nu mai cuprinde con╚Ťinutul, a l─âsa s─â curg─â pe dinafar─â; a fi prea plin. 2. Intranz. ╚Öi tranz. A v─ârsa, a vomita. ÔÇô Din fr. d├ęborder.
DEBORD├üRE, debord─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a deborda. ÔÇô V. deborda.
DEBORD├ü, debordez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. (Despre ape curg─âtoare) A trece peste maluri, a ie╚Öi din albie; a se rev─ârsa; (despre lichide) a curge peste marginile unui vas prea plin, a da pe din afar─â; (despre vase) a nu mai cuprinde con╚Ťinutul, a fi prea plin, a l─âsa s─â curg─â pe din afar─â. ÔŚŐ Tranz. fact. (Rar) Ascultam clocotul surd... ce ├«nvolbura apa ├«n canal ╚Öi o deborda ├«nspumat─â ╚Öi aburind peste marginile de ciment. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 44. 2. A v─ârsa, a vomita.
debordá (a ~) vb., ind. prez. 3 debordeáză
debord├í vb., ind. prez. 1 sg. debord├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. deborde├íz─â
debordáre s. f., pl. debordări
DEBORDÁ vb. 1. v. revărsa. 2. v. vomita.
DEBORDÁRE s. v. vomitare.
DEBORD├ü vb. I. intr. 1. A se rev─ârsa; a trece peste marginile unui vas prea plin. 2. A v─ârsa, a vomita. [< fr. d├ęborder].
DEBORD├ü vb. I. intr. a ie╚Öi din albie, a se rev─ârsa; a trece peste marginile unui vas prea plin. II. intr., tr. a vomita. (< fr. d├ęborder)
A DEBORD├ü ~├ęz 1. intranz. (despre ape curg─âtoare) A ie╚Öi din albie; a trece peste maluri; a se rev─ârsa; a irupe. 2. tranz. (alimente) A da afar─â din stomac pe gur─â; a vomita; a v─ârsa. /<fr. d├ęborder
debordà v. 1. a trece peste marginile sale: fluviul debordă; 2. fig. a da năvală: inima mea debordă AL.
*deb├│rd ╚Öi -├ęz, a -├í v. intr. (fr. d├ęborder, d. bord, margine). Barb. M─â rev─ârs: fluviu debordeaz─â. V─ârs, bor─âsc.
DEBORDA vb. 1. a se revărsa, (reg.) a puhoia. (Apele au venit mari și au ~. ) 2. (MED.) a vărsa, a voma, a vomita, (pop.) a borî, a lepăda, (reg.) a oticni. (A băut mult și a ~.)
DEBORDARE s. (MED.) vărsare, vomare, vomă, vomitare, (livr.) vomisment, (pop.) borîre, borît.

Debordare dex online | sinonim

Debordare definitie

Intrare: deborda
deborda verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: debordare
debordare substantiv feminin