deboșare definitie

2 intrări

8 definiții pentru deboșare

deboșá vtf [At: DN3 / Pzi: ~șez / E: fr débaucher] (Frm) A antrena pe cineva la o viață dezordonată, la desfrâu Si: a corupe, a perverti.
deboșáre sf [At: GHEREA, ST. CR. III, 108 / Pl: ~șắri / E: deboșa] (Frm) Antrenare a cuiva la o viață dezordonată, la desfrâu Si: corupere, deboșat1, pervertire.
deboșáre (rar) s. f., g.-d. art. deboșắrii
deboșá vb., ind. prez.3 sg. deboșeáză
deboșáre s. f., g.-d. art. deboșării
DEBOȘÁ vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A face (pe cineva) să se dedea la desfrâu; a perverti, a corupe, a strica. [< fr. débaucher].
DEBOȘÁRE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a (se) deboșa și rezultatul ei; deboșă. [< deboșa].
DEBOȘÁ vb. tr., refl. a face (pe cineva) să se dedea la desfrâu; a perverti. (< fr. débaucher)

deboșare dex

Intrare: deboșare
deboșare substantiv feminin
Intrare: deboșa
deboșa verb grupa I conjugarea a II-a