Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru deblocare

debloca vt [At: ORBONA╚ś, MEC. 259 / Pzi: ~chez / E: fr d├ębloquer] 1 (C.i. artere de circula╚Ťie) A ├«nl─âtura obstacolele pentru a face din nou liber, circulabil Si: a cur─â╚Ťa, a degaja. 2 (C.i. mecanisme, ma╚Öini sau p─âr╚Ťi ale acestora) A repune ├«n mi╚Öcare, ├«n stare de func╚Ťionare Si: a des╚Ťepeni. 3 (C.i. sume de bani sau alte valori b─âne╚Öti) A ridica interdic╚Ťia de a folosi ├«n mod liber. 4 (Iuz; i. c. ofi╚Ťeri) A scoate din cadrele active ale armatei.
debloc├íre sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~cß║»ri / E: debloca] 1 ├Änl─âturare a obstacolelor de pe arterele de circula╚Ťie Si: deblocat1 (1), degajare. 2 Repunere ├«n stare de func╚Ťionare a unor mecanisme sau ma╚Öini Si: deblocat1 (2). 3 Ridicare a interdic╚Ťiei de a folosi ├«n mod liber sume de bani sau alte valori b─âne╚Öti Si: deblocat1 (3). 4 Scoatere a unor ofi╚Ťeri din cadrele active ale armatei Si: deblocat1 (4).
DEBLOC├ü, deblochez, vb. I. Tranz. 1. A degaja un drum de obstacole, de oameni, de vehicule etc. spre a-l reda circula╚Ťiei. ÔÖŽ A repune ├«n func╚Ťiune un mecanism blocat. 2. A scoate de sub blocare bani, produse etc. 3. A scoate un ofi╚Ťer din cadrul activ al armatei. ÔÇô Din fr. d├ębloquer.
DEBLOC├üRE, debloc─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a debloca ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. debloca.
DEBLOC├ü, deblochez, vb. I. Tranz. 1. A degaja un drum de obstacole, de oameni, de vehicule etc. spre a-l reda circula╚Ťiei. ÔÖŽ A pune, a aduce o ma╚Öin─â, un aparat blocat etc. ├«n stare de func╚Ťionare. 2. A scoate de sub blocare bani sau valori b─âne╚Öti. 3. A scoate un ofi╚Ťer din cadrul activ al armatei. ÔÇô Din fr. d├ębloquer.
DEBLOC├üRE, debloc─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a debloca ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. debloca.
DEBLOC├ü, deblochez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la artere de comunica╚Ťii) A ├«nl─âtura obstacolele, ├«ngr─âm─âdirile (de oameni, de sloiuri de ghea╚Ť─â, de vagoane etc.) ╚Öi a face din nou liber, circulabil; a degaja, a cur─â╚Ťa. Sp─ârg─âtoarele de ghea╚Ť─â deblocheaz─â Dun─ârea. ÔÖŽ (Cu privire la ma╚Öini, aparate, p─âr╚Ťi sau organe ale lor) A da posibilitatea s─â se mi╚Öte, s─â nu mai fie ├«n╚Ťepenit; a des╚Ťepeni, a descle╚Öta. 2. (Cu privire la bani sau la valori b─âne╚Öti) A elibera de sub blocare, a l─âsa liber, la dispozi╚Ťia de╚Ťin─âtorului. Sume deblocate pentru investi╚Ťii. 3. (├Än trecut, cu privire la func╚Ťionari de stat, ├«n special ofi╚Ťeri) A ├«ndep─ârta din serviciu sau a pensiona ├«nainte de termenul legal.
DEBLOC├üRE, debloc─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a bloca.
deblocá (a ~) (de-blo-) vb., ind. prez. 3 deblocheáză
deblocáre (de-blo-) s. f., g.-d. art. deblocắrii; pl. deblocắri
debloc├í vb. (sil. -blo-), ind. prez. 1 sg. debloch├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. debloche├íz─â
debloc├íre s. f. (sil. -blo-) Ôćĺ blocare
DEBLOCÁ vb. 1. a degaja, a elibera. (A ~ un drum înzăpezit.) 2. (MIL.) a despresura. (A ~ un oraș asediat.)
DEBLOC├üRE s. 1. degajare, eliberare. (~ a unui drum ├«nz─âpezit.) 2. (MIL.) despresurare. (~ a unei cet─â╚Ťi asediate.)
A debloca Ôëá a bloca
DEBLOC├ü vb. I. tr. 1. A da la o parte, a ├«nl─âtura obstacolele de pe o cale de comunica╚Ťie; a degaja. ÔÖŽ A despresura (o cetate asediat─â, un port blocat etc.) ÔÖŽ A des╚Ťepeni (ma╚Öini, aparate). 2. A scoate de sub blocare bani sau valori b─âne╚Öti. 3. A scoate din cadrele active ale armatei (ofi╚Ťeri), a pensiona ├«nainte de vreme (func╚Ťionari). [P.i. -chez ╚Öi debl├│c. / < fr. d├ębloquer].
DEBLOC├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a debloca ╚Öi rezultatul ei. [< debloca].
DEBLOC├ü vb. tr. 1. a ├«nl─âtura obstacolele de pe o cale de comunica╚Ťie; a degaja. ÔŚŐ a despresura (o cetate asediat─â, un port blocat etc.). ÔŚŐ a des╚Ťepeni (ma╚Öini, aparate). 2. a scoate de sub blocare bani, valori bancare. 3. a scoate din cadrele active ale armatei (ofi╚Ťeri), a pensiona ├«nainte de vreme (func╚Ťionari). (< fr. d├ębloquer)
DEBLOC├üRE s. f. ac╚Ťiunea de a debloca. ÔŚŐ suspendare sau anulare a unui blocaj afectiv care bareaz─â exteriorizarea unui con╚Ťinut mintal. (< debloca)
A DEBLOC├ü ~ch├ęz tranz. 1) (artere de comunica╚Ťie) A elibera de obstacole (pentru a repune ├«n circulatie); a degaja. 2) tehn. (ma╚Öini, instala╚Ťii blocate) A repune ├«n func╚Ťiune. 3) ec. (sume de bani sau valori b─âne╚Öti blocate) A repune ├«n circula╚Ťie. /<fr. d├ębloquer
*debloc├íre f., pl. ─âr─ş. Ac╚Ťiunea de a debloca.
*debloch├ęz, a -c├í v. tr. (fr. d├ębloquer). Liberez de blocad─â, despresor. A debloca un corp de func╚Ťionar─ş, a-─ş scoate la pensie pe ce─ş b─âtr├ón─ş ca s─â ├«nainteze ce─ş tiner─ş.
DEBLOCA vb. 1. a degaja, a elibera. (A ~ un drum înzăpezit.) 2. (MIL.) a despresura. (A ~ un oraș asediat.)
DEBLOCARE s. 1. degajare, eliberare. (~ a unui drum ├«nz─âpezit.) 2. (MIL.) despresurare. (~ a unei cet─â╚Ťi asediate.)
DEBLOC├üRE (< debloca) s. f. 1. Opera╚Ťie de ├«nl─âturare a unei bloc─âri (ex. ├«n c─âile ferate, prin d. se anuleaz─â interdic╚Ťia care ├«mpiedic─â ac╚Ťionarea organelor de comand─â sau de execu╚Ťie). 2. Ridicarea interdic╚Ťiei de transportare sau de v├ónzare a unei m─ârfi (de regul─â alimentare). ÔŚŐ Deblocarea conturilor = dispunerea folosirii libere a conturilor bancare. ÔŚŐ Deblocarea pre╚Ťurilor = permiterea varia╚Ťiei libere a pre╚Ťurilor, m─ârfurilor, serviciilor, for╚Ťei de munc─â sub influen╚Ťa cererii ╚Öi a ofertei; liberalizare. 3. (MED.) Suprimare a inhibi╚Ťiilor afective (care se opun exterioriz─ârii delirului sau conflictelor incon╚Ötiente) cu ajutorul anestezicelor sau psihotonicelor (ex. eter, barbiturice, amfetamin─â ╚Ö.a.).

Deblocare dex online | sinonim

Deblocare definitie

Intrare: debloca
debloca verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -blo-
Intrare: deblocare
deblocare