debloca definitie

13 definiții pentru debloca

debloca vt [At: ORBONAȘ, MEC. 259 / Pzi: ~chez / E: fr débloquer] 1 (C.i. artere de circulație) A înlătura obstacolele pentru a face din nou liber, circulabil Si: a curăța, a degaja. 2 (C.i. mecanisme, mașini sau părți ale acestora) A repune în mișcare, în stare de funcționare Si: a desțepeni. 3 (C.i. sume de bani sau alte valori bănești) A ridica interdicția de a folosi în mod liber. 4 (Iuz; i. c. ofițeri) A scoate din cadrele active ale armatei.
DEBLOCÁ, deblochez, vb. I. Tranz. 1. A degaja un drum de obstacole, de oameni, de vehicule etc. spre a-l reda circulației. ♦ A repune în funcțiune un mecanism blocat. 2. A scoate de sub blocare bani, produse etc. 3. A scoate un ofițer din cadrul activ al armatei. – Din fr. débloquer.
DEBLOCÁ, deblochez, vb. I. Tranz. 1. A degaja un drum de obstacole, de oameni, de vehicule etc. spre a-l reda circulației. ♦ A pune, a aduce o mașină, un aparat blocat etc. în stare de funcționare. 2. A scoate de sub blocare bani sau valori bănești. 3. A scoate un ofițer din cadrul activ al armatei. – Din fr. débloquer.
DEBLOCÁ, deblochez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la artere de comunicații) A înlătura obstacolele, îngrămădirile (de oameni, de sloiuri de gheață, de vagoane etc.) și a face din nou liber, circulabil; a degaja, a curăța. Spărgătoarele de gheață deblochează Dunărea. ♦ (Cu privire la mașini, aparate, părți sau organe ale lor) A da posibilitatea să se miște, să nu mai fie înțepenit; a desțepeni, a descleșta. 2. (Cu privire la bani sau la valori bănești) A elibera de sub blocare, a lăsa liber, la dispoziția deținătorului. Sume deblocate pentru investiții. 3. (În trecut, cu privire la funcționari de stat, în special ofițeri) A îndepărta din serviciu sau a pensiona înainte de termenul legal.
deblocá (a ~) (de-blo-) vb., ind. prez. 3 deblocheáză
deblocá vb. (sil. -blo-), ind. prez. 1 sg. deblochéz, 3 sg. și pl. deblocheáză
DEBLOCÁ vb. 1. a degaja, a elibera. (A ~ un drum înzăpezit.) 2. (MIL.) a despresura. (A ~ un oraș asediat.)
A debloca ≠ a bloca
DEBLOCÁ vb. I. tr. 1. A da la o parte, a înlătura obstacolele de pe o cale de comunicație; a degaja. ♦ A despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.) ♦ A desțepeni (mașini, aparate). 2. A scoate de sub blocare bani sau valori bănești. 3. A scoate din cadrele active ale armatei (ofițeri), a pensiona înainte de vreme (funcționari). [P.i. -chez și deblóc. / < fr. débloquer].
DEBLOCÁ vb. tr. 1. a înlătura obstacolele de pe o cale de comunicație; a degaja. ◊ a despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.). ◊ a desțepeni (mașini, aparate). 2. a scoate de sub blocare bani, valori bancare. 3. a scoate din cadrele active ale armatei (ofițeri), a pensiona înainte de vreme (funcționari). (< fr. débloquer)
A DEBLOCÁ ~chéz tranz. 1) (artere de comunicație) A elibera de obstacole (pentru a repune în circulatie); a degaja. 2) tehn. (mașini, instalații blocate) A repune în funcțiune. 3) ec. (sume de bani sau valori bănești blocate) A repune în circulație. /<fr. débloquer
*deblochéz, a - v. tr. (fr. débloquer). Liberez de blocadă, despresor. A debloca un corp de funcționarĭ, a-ĭ scoate la pensie pe ceĭ bătrânĭ ca să înainteze ceĭ tinerĭ.
DEBLOCA vb. 1. a degaja, a elibera. (A ~ un drum înzăpezit.) 2. (MIL.) a despresura. (A ~ un oraș asediat.)

debloca dex

Intrare: debloca
debloca verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -blo-