debleiere definitie

2 intrări

12 definiții pentru debleiere

debleia vt [At: DN3 / Pzi: ~iez / E: fr déblayer] A degaja un teren pentru realizarea unui debleu.
debleiére sf [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: debleia] Ansamblu al operațiilor efectuate pentru a realiza un debleu Si: debleiaj.
DEBLEIÁ, debleiez, vb. I. Tranz. A degaja un teren pentru realizarea unui debleu. – Din fr. déblayer.
DEBLEIÉRE, debleieri, s. f. Acțiunea de a debleia și rezultatul ei; ansamblu de operații efectuate pentru realizarea unui debleu. [Pr.: -ble-ie-] – Din debleu (după fr. déblayage).
DEBLEÍERE, debleieri, s. f. Ansamblul de operații efectuate pentru realizarea unui debleu. [Pr.: -ble-ie-] – Din debleu (după fr. déblayage).
*debleiá (a ~) (a degaja un teren) vb., ind. prez. 3 debleiáză, 1 pl. debleiém; conj. prez. 3 să debleiéze; ger. debleínd
debleiére (acțiunea de a debleia) (de-ble-) s. f., g.-d. art. debleiérii; pl. debleiéri
debleiá vb., ind. prez.1 sg. debleiéz, 3 sg. și pl. debleiáză
debleiére s. f. (sil. -ble-), g.-d. art. debleiérii; pl. debleiéri
DEBLEIÁ vb. I. tr. A degaja un teren pentru realizarea unui debleu. [Pron. -ble-ia, p.i. -iez, 3,6 -iază. / < fr. déblayer].
DEBLEIÉRE s.f. Acțiunea de a debleia și rezultatul ei.; debleiaj; ansamblu de operații efectuate pentru realizarea unui debleu. [Pron. -ble-ie-. / < debleia, după fr. déblayage].
DEBLEIÁ vb. tr. a degaja un teren pentru realizarea unui debleu. (< fr. déblayer)

debleiere dex

Intrare: debleia
debleia verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: debleiere
debleiere substantiv feminin
  • silabisire: -ble-