Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru debita

debita1 vt [At: CARAGIALE, O. III, 257 / Pzi: ~tez / E: fr d├ębiter] 1 (C.i. m─ârfuri) A vinde cu am─ânuntul. 2 A furniza o anumit─â cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc. ├«ntr-un anumit timp. 3 (Fam) A vorbi (mult, plictisitor, f─âr─â rost) Cf: a recita, a spune, a declama. 4 (Teh) A t─âia un material ├«n forme ╚Öi dimensiuni potrivite pentru prelucrarea ulterioar─â.
debita2 vt [At: I. PAN╚ÜU, PR. 84 / Pzi: ~tez / E: fr d├ębiter] A ├«nscrie o sum─â ├«n debitul2 (3) unui cont.
DEBIT├ü1, debitez, vb. I. Tranz. 1. A vinde marf─â cu am─ânuntul. 2. A furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc. ÔÖŽ Fig. A spune, a rosti ceva (ne├«nsemnat, plictisitor); a recita, a declama. ÔÖŽ (Depr.) A spune minciuni. 3. A t─âia un material ├«n buc─â╚Ťi cu formele ╚Öi dimensiunile adecvate pentru folosirea sau prelucrarea lui ulterioar─â. ÔÇô Din fr. d├ębiter.
DEBIT├ü2, debitez, vb. I. Tranz. A ├«nscrie o sum─â ├«n debitul2 unui cont. ÔÇô Din fr. d├ębiter.
DEBIT├ü1, debitez, vb. I. Tranz. 1. A vinde marf─â cu am─ânuntul. 2. A furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc. ÔÖŽ Fig. A spune, a rosti ceva (ne├«nsemnat, plictisitor); a recita, a declama. 3. A t─âia un material ├«n buc─â╚Ťi cu formele ╚Öi dimensiunile adecvate pentru folosirea ╚Öi prelucrarea lor ulterioar─â. ÔÇô Din fr. d├ębiter.
DEBIT├ü2, debitez, vb. I. Tranz. A trece, a ├«nregistra ├«n contul unei persoane, al unei ├«ntreprinderi etc. m─ârfurile care i-au fost predate sau sumele de bani care i-au fost pl─âtite. ÔÇô Din fr. d├ębiter.
DEBIT├ü1, debitez, vb. I. Tranz. 1. (├Än terminologia tehnic─â ╚Öi administrativ─â) A vinde marf─â cu am─ânuntul. Persoanele din gospod─âriile particulare care mulg ╚Öi debiteaz─â laptele ├«n consuma╚Ťie public─â s├«nt obligate s─â se prezinte trimestrial la vizita medical─â. B. O. 1951, 1122. 2. A furniza o cantitate de fluid, de material m─ârunt sau de energie. Generatorul debiteaz─â curent. ÔÖŽ Fig. A rosti, a vorbi (de obicei repede, mult, pe ner─âsuflate); a recita, a declama. Faimosul monolog [din Hamlet] e ridicul, dac─â e considerat ca filozofie ╚Öi debitat ca atare. CAMIL PETRESCU, T. II 88. De c├«te ori ├«i ├«nt├«lne╚Öti, ├«╚Ťi debiteaz─â acelea╚Öi banalit─â╚Ťi pe care ╚Ťi le-au spus ╚Öi ieri. VLAHU╚Ü─é, O. A. 434. ├Änchipui╚Ťi-vi-l... venind ├«n fa╚Ťa scenei, lu├«nd o poz─â demn─â ╚Öi ├«ncep├«nd s─â ne debiteze o tirad─â. CARAGIALE, O. III 257. 3. A t─âia un material ├«n buc─â╚Ťi de formele ╚Öi dimensiunile cerute pentru folosirea lui.
DEBIT├ü2, debitez, vb. I. Tranz. (├Än opozi╚Ťie cu a credita) A trece ├«n contul unei persoane, unei ├«ntreprinderi etc. (├«nscriind ├«n coloanele registrelor de contabilitate) m─ârfurile care i-au fost predate sau sumele de bani care i-au fost pl─âtite.
debitá (a ~) vb., ind. prez. 3 debiteáză
debit├í (o cantitate de fluid, un text, o sum─â de bani etc.) vb., ind. prez. 1 sg. debit├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. debite├íz─â
DEBITÁ vb. v. declama, recita, rosti, spune, vorbi, zice.
DEBIT├ü1 vb. I. tr. 1. A vinde (m─ârfuri) cu am─ânuntul. 2. A da, a furniza o anumit─â cantitate de fluid, de lichid, de energie etc. 3. (Fig.) A vorbi, a spune, a sporov─âi multe. ÔÖŽ A declama. 4. A t─âia (lemn, tabl─â, blocuri de piatr─â, de marmur─â etc.) ├«n buc─â╚Ťi de anumite forme ╚Öi dimensiuni. [< fr. d├ębiter].
DEBIT├ü2 vb. I. tr. (op. credita) A ├«nscrie o sum─â ├«n coloana de debit a unui cont. [< fr. d├ębiter].
DEBIT├ü1 vb. tr. 1. a furniza o anumit─â cantitate de fluid (lichid, gaz), de energie etc. 2. a vinde (m─ârfuri) cu am─ânuntul. (fig.) a vorbi, a spune lucruri inutile, prostii, minciuni. 3. a t─âia (lemn, tabl─â, marmur─â etc.) ├«n buc─â╚Ťi de anumite forme ╚Öi dimensiuni, care urmeaz─â a fi folosite sau prelucrate ulterior. (< fr. d├ębiter)
DEBIT├ü2 vb. tr. a ├«nscrie o sum─â ├«n debitul2 (2) unui cont. (< fr. d├ębiter)
A DEBIT├ü1 ~├ęz tranz. 1) (m─ârfuri) A vinde prin debit; a realiza cu am─ânuntul. 2) (fluide, materiale, energie) A pune la dispozi╚Ťie ├«n mod sistematic; a furniza. 3) fig. A reda prin cuvinte multe (╚Öi plictisitoare). 4) (bu╚Öteni) A t─âia la gater pentru a ob╚Ťine cherestea. /<fr. debiter
A DEBIT├ü2 ~├ęz tranz. (sume de bani, materiale) A ├«nscrie ├«n coloana de debit. /<fr. d├ębiter
debit├á v. 1. a vinde cu m─ârun╚Ťi╚Öul; 2. a ├«nscrie ca debitor; 3. fig. a recita, a declama: a debita un rol; 4. a spune, a povesti: a debita ╚Ötiri false.
*debit├ęz v. tr. (fr. d├ębiter, d. d├ębit, debit). V├«nd, ma─ş ales lucrur─ş mic─ş ╚Öi u╚Öoare de m├«nuit. ├Än contabilitate, ├«nscri┼ş la debit. Procur o cantitate de lichid or─ş de gaz ├«ntrÔÇÖun timp dat. Recitez, declam: debitez un rol ├«n calitate de actor. ├Ändrug: a debita vrute ╚Öi nevrute.
debita vb. v. DECLAMA. RECITA. ROSTI. SPUNE. VORBI. ZICE.

Debita dex online | sinonim

Debita definitie

Intrare: debita (cont.)
debita conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: debita (tehn.)
debita conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv