Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru debilitate

debilit├ít2, ~─â a [At: DEX / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: debilita] 1-2 (D. organisme) Care ╚Öi-a pierdut rezisten╚Ťa (la efort fizic sau) la ├«mboln─âviri. 3 Anemiat. 4 Pl─âp├ónd.
debilitát1 sn [At: MDA ms / Pl: (nob) ~uri / E: debilita] 1-2 Debilitare (1-2).
debilit├íte sf [At: DEX / Pl: ~tß║»╚Ťi / E: fr d├ębilit├ę, lat debilitas, -atis] 1-2 Stare de sl─âbiciune a unui organism, ├«nso╚Ťit─â de rezisten╚Ť─â sc─âzut─â (la efort fizic sau) la ├«mboln─âviri. 3 (Pex) Subnutri╚Ťie. 4 (Pex) Boal─â cronic─â, manifestat─â prin sl─âbiciune. 5 (Spc; ├«s) ~ mintal─â Stare de ├«napoiere mintal─â, mai pu╚Ťin grav─â dec├ót idio╚Ťenia sau imbecilitatea, ├«n care individul nu poate dep─â╚Öi nivelul de cuno╚Ötin╚Ťe al primelor patru clase elementare.
DEBILIT├üT, -─é, debilita╚Ťi, -te, adj. Sl─âbit, anemiat; firav. ÔÇô V. debilita.
DEBILIT├üTE, debilit─â╚Ťi, s. f. Faptul de a fi debil; stare de sl─âbiciune a organismului, ├«nso╚Ťit─â de sc─âderea rezisten╚Ťei la eforturi ╚Öi la boli, din cauza subnutri╚Ťiei, a unor boli cronice etc. ÔŚŐ Debilitate mintal─â = dezvoltare insuficient─â a inteligen╚Ťei, caracterizat─â prin tulbur─âri de judecat─â, de perspicacitate, dificult─â╚Ťi de adaptare. ÔÇô Din fr. d├ębilit├ę, lat. debilitas, -atis.
DEBILIT├üT, -─é, debilita╚Ťi, -te, adj. Sl─âbit, anemiat, firav. ÔÇô V. debilita.
DEBILIT├üTE, debilit─â╚Ťi, s. f. Faptul de fi debil; stare de sl─âbiciune a organismului, ├«nso╚Ťit─â de sc─âderea rezisten╚Ťei la eforturi ╚Öi la boli, datorit─â subnutri╚Ťiei, unor boli cronice etc. ÔŚŐ Debilitate mintal─â = form─â de ├«napoiere mintal─â, mai pu╚Ťin grav─â dec├ót idio╚Ťia sau imbecilitatea, ├«n care individul nu poate dep─â╚Öi ├«nsu╚Öirea cuno╚Ötin╚Ťelor corespunz─âtoare primelor patru clase elementare. ÔÇô Din fr. d├ębilit├ę, lat. debilitas, -atis.
DEBILIT├üTE, debilit─â╚Ťi, s. f. Faptul de a fi debil; starea omului debil, sl─âbiciune. Debilitate congenital─â.
debilit├íte s. f., g.-d. art. debilitß║»╚Ťii; pl. debilitß║»╚Ťi
debilit├íte s. f., g.-d. art. debilit─â╚Ťii; pl. debilit─â╚Ťi
DEBILITÁTE s. slăbănogeală, slăbiciune, șubrezenie, (înv.) slăbănogie. (O stare de ~ alarmantă.)
DEBILIT├üTE s.f. Sl─âbiciune. ÔŚŐ Debilitate mintal─â = tulburare congenital─â caracterizat─â printr-o dezvoltare tardiv─â ╚Öi incomplet─â a inteligen╚Ťei; ├«napoiere mintal─â. [Cf. fr. d├ębilit├ę, lat. debilitas].
DEBILIT├üTE s. f. stare de sl─âbire a organismului. ÔÖŽ ~ mintal─â = form─â u╚Öoar─â de oligofrenie const├ónd ├«n dezvoltarea tardiv─â ╚Öi incomplet─â a inteligen╚Ťei. (< fr. d├ębilit├ę, lat. debilitas)
DEBILIT├üTE ~─â╚Ťi f. 1) Stare de debil; sl─âbiciune fizic─â extrem─â. 2) Stare de insuficien╚Ť─â mintal─â; ├«napoiere mintal─â. /<fr. debilit├ę, lat. debilitas, ~atis
debilitate f. stare de mare sl─âbiciune.
*debilit├íte f. (lat. debilitas, -├ítis). Sl─âbic─şune, lips─â de putere, vorbind de fiin╚Ťe.
DEBILITATE s. slăbănogeală, slăbiciune, șubrezenie, (înv.) slăbănogie. (O stare de ~ alarmantă.)
DEBILIT├üTE (< fr., lat.) s. f. Stare de sl─âbiciune a organismului, ├«nso╚Ťit─â de sc─âderea rezisten╚Ťei la eforturi ╚Öi la boli datorit─â subnutri╚Ťiei, unor boli cronice etc. ÔŚŐ D. congenital─â = stare a nou-n─âscutului const├ónd ├«n adaptarea dificil─â la via╚Ťa extrauterin─â. D. mintal─â = dezvoltare insuficient─â a inteligen╚Ťei, caracterizat─â mai ales prin tulbur─âri de judecat─â, de perspicacitate, dificult─â╚Ťi de adaptare la situa╚Ťii noi, de╚Öi, c├óteodat─â, memoria este foarte bun─â, iar aten╚Ťia satisf─âc─âtoare; nivelul intelectual se situeaz─â peste cel normal al v├órstei de 7 ani, niveluri inferioare acestui prag caracteriz├ónd idio╚Ťia ╚Öi imbecilitatea.

Debilitate dex online | sinonim

Debilitate definitie

Intrare: debilitate
debilitate substantiv feminin
Intrare: debilitat
debilitat