Dicționare ale limbii române
debavura vt [At: DEX / Pzi: ~rez / E: des1- + bavură] A îndepărta, bavura de pe piese matrițate, turnate, laminate prin ștanțare, dăltuire, polizare.
DEBAVURÁ, debavurez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. bavura de pe piesele matrițe, turnate, laminate etc. – Pref. de- + bavură.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
DEBAVURÁ, debavurez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. bavura de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc. – Des1- + bavură.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
debavurá (a ~) vb., ind. prez. 3 debavureáză
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
debavurá vb., ind. prez. 1 sg. debavuréz, 3 sg. și pl. debavureáză
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
DEBAVURÁ vb. I. tr. A îndepărta bavurile de pe piesele metalice turnate sau matrițate. [< de- + bavură].
DEBAVURÁ vb. tr. a îndepărta bavurile de pe piesele metalice turnate sau prelucrate. (< de1- + bavură)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
A DEBAVURÁ ~éz tranz. (piese metalice matrițate, turnate sau laminate) A curăța de bavuri (prin diferite operații). /des- + bavură
- sursa: NODEX 2002
- permalink
debavurat dex
Intrare: debavura
debavura
verb
grupa I
conjugarea a II-a
Intrare: debavurat
debavurat
participiu