Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru debarcare

debarc├í [At: GORJAN, H. 134 / V: (├«nv) desb~, desb─âr~ / E: fr d├ębarquer] 1-2 vti A cobor├« pe mal dintr-o nav─â. 3-4 vti (Pex) A cobor├« din tren sau din alt vehicul. 5 vi (Rar; gm╚Ť) A descinde (├«ntr-o alt─â localitate sau) ├«ntr-un loc. 6 vi A ataca ╚Ť─ârmul inamic cu trupe aduse de nave (speciale). 7 vt (C.i. cor─âbii) A acosta. 8 vt (Fam; fig; c.i. persoane) A ├«nl─âtura dintr-o func╚Ťie de conducere Si: a concedia.
debarc├íre sf [At: HASDEU, I. C. 162 / V: (├«nv) desb~ / Pl: ~cß║»ri / E: debarca] 1 Cobor├óre pe mal dintr-o nav─â Si: debarcat1 (1). 2 (Pex) Cobor├óre din tren sau din alt vehicul Si: debarcat1 (2). 3 (Rar; gm╚Ť) Descindere (├«ntr-o alt─â localitate sau) ├«ntr-un loc Si: debarcat1 (3). 4 Atacare a ╚Ť─ârmului inamic cu trupe aduse pe nave (speciale) Si: debarcat1 (4). 5 Acostare a cor─âbiilor Si: debarcat1 (5). 6 (├Äs) Nav─â de ~ Nav─â special construit─â, cu prora plat─â ╚Öi dreapt─â, pentru a permite apropierea maxim─â de uscat ├«n vederea debarc─ârii (1) de trupe ╚Öi de materiale. 7 (Iuz) ├Änl─âturare a cuiva dintr-un post de conducere Si: debarcat1 (6).
DEBARC├ü, deb├írc, vb. I. 1. Intranz. ╚Öi tranz. A (se) da jos, a cobor├« pe mal de pe o nav─â; p. ext. a cobor├« din tren sau din alt vehicul. ÔÖŽ Intranz. A ataca ╚Ť─ârmul inamic cu trupe aduse pe nave (speciale). ÔÖŽ (Rar; glume╚Ť) A descinde (├«ntr-o localitate sau ├«ntr-un loc). 2. Tranz. (Fam.) A ├«nl─âtura (pe cineva) dintr-un post de conducere, de r─âspundere; a da afar─â, a concedia. ÔÇô Din fr. d├ębarquer.
DEBARC├üRE, debarc─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a debarca ╚Öi rezultatul ei. ÔŚŐ Sta╚Ťie de debarcare = punct final al unei c─âl─âtorii. Nav─â de debarcare = nav─â special construit─â, cu prora plat─â ╚Öi dreapt─â, pentru a permite apropierea maxim─â de uscat ├«n vederea debarc─ârii de trupe ╚Öi de materiale. ÔÇô V. debarca.
DEBARC├ü, deb├írc, vb. I. 1. Intranz. ╚Öi tranz. A (se) da jos, a cobor├« pe mal de pe o nav─â; p. ext. a cobor├« din tren sau din alt vehicul. ÔÖŽ Intranz. A ataca ╚Ť─ârmul inamic cu trupe aduse pe nave (speciale). ÔÖŽ (Rar; glume╚Ť) A descinde (├«ntr-o localitate sau ├«ntr-un loc). 2. Tranz. (Fam.) A ├«nl─âtura (pe cineva) dintr-un post de conducere, de r─âspundere; a da afar─â, a concedia. ÔÇô Din fr. d├ębarquer.
DEBARC├üRE, debarc─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a debarca ╚Öi rezultatul ei. ÔŚŐ Sta╚Ťie de debarcare = punct final al unei c─âl─âtorii. Nav─â de debarcare = nav─â special construit─â, cu prora plat─â ╚Öi dreapt─â, pentru a permite apropierea maxim─â de uscat ├«n vederea debarc─ârii de trupe ╚Öi de materiale. ÔÇô V. debarca.
DEBARC├ü, deb├írc, vb. I. Intranz. (Despre persoane ├«n opozi╚Ťie cu a se ├«mbarca) A cobor├« pe mal dintr-o nav─â. Nu cuno╚Ötea limba ╚Ť─ârii ├«n care debarcase. BART, E. 102. Noul administrator... cobora din vapor ├«n luntre, spre a debarca ├«n Sulina. MACEDONSKI, O. III 64. ÔÖŽ P. ext. A cobor├« din tren sau din alt vehicul. Atunci debarc─âm cu toate ale noastre imediat? SADOVEANU, M. C. 98. ÔÖŽ (Glume╚Ť) A descinde, a se a╚Öeza (├«ntr-un loc, ├«ntr-o localitate). Studen╚Ťii debarcaser─â de la liceul lor, din provincie, cu ╚Öapte ani ├«n urm─â, ├«ntr-o camer─â ieftin─â ╚Öi ├«ndep─ârtat─â, de cartier m─ârgina╚Ö. C. PETRESCU, ├Ä. I 21. ÔÖŽ Tranz. Fig. (Familiar) A da jos (pe cineva) dintr-o situa╚Ťie, dintr-un post de conducere; a ├«nl─âtura, a da afar─â. ÔÖŽ (Rar, despre nave) A trage la mal, a acosta. ├Äntr-o diminea╚Ť─â... pornesc spre portul cel mai spre apus al insulei, unde dam cu socoteala c─â au s─â debarce acele cor─âbii. GHICA, S. 393. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) desbarc├í (GHICA, S. 399, NEGRUZZI, S. III 285) vb. I.
DEBARC├üRE, debarc─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a debarca; cobor├«re dintr-o nav─â (sau, p. ext., din tren). Nu s-a putut face nimic pentru ca s─â i se ├«ng─âduie debarcarea? CAMIL PETRESCU, B. 218. La debarcare ne a╚Öteptau autorit─â╚Ťile. CONTEMPORANUL, IV 133. ÔŚŐ Sta╚Ťie de debarcare = punctul final al unei c─âl─âtorii cu trenul. Mai mult de jum─âtate din pasageri aveau deschis─â ├«n fa╚Ťa ochilor o carte pe care o ├«nchideau... ├«n momentul ├«n care trenul se oprea ├«n sta╚Ťia lor de debarcare. STANCU, U.R.S.S. 20.
debarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 debárcă
debarcáre s. f., g.-d. art. debarcắrii; pl. debarcắri
debarcá vb., ind. prez. 1 sg. debárc, 3 sg. și pl. debárcă
debarcáre s. f., g.-d. art. debarcării; pl. debarcări
DEBARCÁ vb. v. demite, destitui, îndepărta, scoate.
DEBARCÁRE s. v. demitere, destituire, îndepărtare, scoatere.
A debarca Ôëá a se ├«mbarca
Debarcare Ôëá ├«mbarcare
DEBARC├ü vb. I. 1. tr. A cobor├«, a depune pe uscat dintr-o nav─â (pasageri, m─ârfuri etc.). ÔÖŽ intr. A ataca ╚Ť─ârmul inamic cu trupe aduse pe nave (speciale). 2. intr. A se cobor├«, a se da jos (din tren, din ma╚Öin─â etc.). 3. tr. (Fam.) A ├«nl─âtura, a ├«nlocui (pe cineva) dintr-o func╚Ťie, de la conducere. [P.i. deb├írc. / < fr. d├ębarquer].
DEBARC├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a debarca ╚Öi rezultatul ei. [< debarca].
DEBARC├ü vb. I. tr. 1. a cobor├« pe uscat dintr-o nav─â (pasageri, m─ârfuri etc.). 2. (fam.) a ├«nl─âtura, a ├«nlocui (pe cineva) dintr-o func╚Ťie, de la conducere. II. intr., tr. 1. a (se) transporta pe un litoral inamic trupe ╚Öi materiale aduse pe nave (speciale). 2. a (se) cobor├«, a (se) da jos (din tren, din ma╚Öin─â etc.). (< fr. d├ębarquer)
debarc├í (-c, -├ít), vb. ÔÇô 1. A se da jos de pe o nav─â, a cobor├« pe uscat. ÔÇô 2. A ajunge. ÔÇô 3. A ├«nl─âtura, a da afar─â. Fr. d├ębarquer. ÔÇô Der. debarcader, s. n., din fr. d├ębarcad├Ęre.
A DEBARC├ü deb├írc 1. intranz. 1) A p─âr─âsi o nav─â; a cobor├« pe mal de pe o nav─â. 2) A ie╚Öi din tren sau din alt vehicul. 3) glum. A se a╚Öeza cu traiul pentru mai mult timp. 2. tranz. 1) A face s─â ias─â de pe o nav─â. 2) fam. (persoane) A da afar─â dintr-un post de conducere; a scoate; a elibera; a concedia; a destitui. /<fr. d├ębarquer
debarcá v. V. desbarcà.
*deb├írc ╚Öi -ch├ęz, a -├í v. tr. (fr. d├ębarquer, d. barque, barc─â. V. ├«mbarc). Da┼ş jos dintrÔÇÖun vagon, vorbind de c─âl─âtor─ş (P. marf─â se zice descarc). Fig. ├Änl─âtur, p─âr─âsesc: a debarca un ministru dintrÔÇÖun partid. V. intr. M─â da┼ş jos, descind din corabie or─ş din vagon: a debarca la Gala╚Ť─ş. ÔÇô Pop. ╚Öi dezbarc.
*debarc├íre f., pl. ─âr─ş. Ac╚Ťiunea de a debarca. Fig. ├Änl─âturare, p─âr─âsire: debarcarea unu─ş partizan incomodant.
DEBARCARE a) etap─â a ac╚Ťiunii de desantare care cuprinde atingerea solului de c─âtre desantul aerian aerotransportat sau para╚Öutat ╚Öi luptele pentru ocuparea primelor raioane ale subunit─â╚Ťilor desante; b) ac╚Ťiune de desc─ârcare a aeronavelor (de materiale, mijloace tehnice sau de lupt─â) ╚Öi scoaterea echipajului (╚Öi a pasagerilor) de la bordul unei aeronave.
LOC DE ├ÄMBARCARE / DEBARCARE, totalitatea instala╚Ťiilor ╚Öi amenaj─ârilor dintr-un aeroport care asigur─â opera╚Ťiunile de ├«mbarcare ╚Öi debarcare a pasagerilor, m─ârfurilor, a trupelor etc.
debarca, debarc v. t. a da jos (pe cineva) dintr-un post de conducere; a concedia, a da afar─â

Debarcare dex online | sinonim

Debarcare definitie

Intrare: debarca
debarca verb grupa I conjugarea I
Intrare: debarcare
debarcare substantiv feminin