debarasare definitie

2 intrări

22 definiții pentru debarasare

debarasá [At: C. PETRESCU, O. P. I, 130 / Pzi: ~séz / E: fr débarrasser] 1-2 vtr A scăpa de cineva incomod Si: a (se) descotorosi. 3-4 vtr A arunca obiecte nefolositoare Si: a (se) descotorosi. 5 vt (Spc) A înlătura de pe mesele unui local vesela murdară, resturile alimentare etc.
debarasáre sf [At: DEX / Pl: ~sắri / E: debarasa] 1 Alungare a unei persoane incomode Si: debarasat1 (1). 2 Aruncare a obiectelor nefolositoare Si: debarasat1 (2). 3. (Spc) Înlăturare de pe mesele unui local a veselei murdare, a resturilor alimentare etc. Si: debarasat1 (3).[1] modificată
DEBARASÁ, debarasez, vb. I. Refl. A se degaja, a se descotorosi de ceva sau de cineva (care incomodează, care supără). – Din fr. débarrasser.
DEBARASÁRE, debarasări, s. f. Acțiunea de a debarasa. – V. debarasa.
DEBARASÁ, debarasez, vb. I. Refl. A se degaja, a se descotorosi de ceva sau de cineva (care incomodează, care supără). – Din fr. débarrasser.
DEBARASÁRE, debarasări, s. f. Acțiunea de a debarasa. – V. debarasa.
DEBARASÁ, debarasez, vb. I. Refl. (Franțuzism) A se descotorosi (de cineva sau de ceva), a se dezbăra, a se dezvăța (de ceva). ♦ Tranz. A descotorosi (pe cineva de ceva sau de cineva).
debarasá (a ~) vb., ind. prez. 3 debaraseáză
*debarasáre s. f., g.-d. art. debarasắrii; pl. debarasắri
debarasá vb. ind. prez. 1 sg. debaraséz, 3 sg. și pl. debaraseáză
debarasáre s. f., pl. debarasări
DEBARASÁ vb. 1. v. descotorosi. 2. a se descotorosi, a scăpa, (fig.) a se curăța. (S-a ~ satul de un trândav.) 3. v. dezbăra.
DEBARASÁRE s. 1. v. descotorosire. 2. v. dezbărare.
A debarasa ≠ a deprinde
A se debarasa ≠ a se deprinde, a se învăța, a se obișnui
DEBARASÁ vb. I. tr., refl. A (se) degaja, a (se) descotorosi de ceva sau de cineva care incomodează, supără. [< fr. débarrasser].
DEBARASÁRE s.f. Acțiunea de a (se) debarasa și rezultatul ei. [< debarasa].
DEBARASÁ vb. tr., refl. a (se) degaja, a (se) descotorosi de ceva sau de cineva. (< fr. débarrasser)
A DEBARASÁ ~éz tranz. A face să se debaraseze; a descotorosi; a dezbăra. /<fr. débarrasser
A SE DEBARASÁ mă ~éz intranz. A reuși să se elibereze (de ceva sau de cineva care incomodează); a scăpa; a se descotorosi; a se dezbăra. /<fr. débarrasser
DEBARASA vb. 1. a se degaja, a se descotorosi, a se dezbăra, a scăpa, (reg.) a se cortorosi, (Bucov.) a se coroti, (grecism înv.) a exoflisi, (fig.) a se scutura. (S-a ~ de un musafir nepoftit.) 2. a se descotorosi, a scăpa, (fig.) a se curăța. (S-a ~ satul de un trîndav.) 3. a (se) descotorosi, a (se) dezbăra, a (se) dezobișnui, a (se) dezvăța, a (se) lăsa, a scăpa, (fig.) a (se) scutura, (fam. fig.) a înțărca. (A se ~ de un viciu.)
DEBARASARE s. 1. degajare, descotorosire, scăpare. (~ de un musafir nepoftit.) 2. dezbărare, dezobișnuire, dezvăț, dezvățare, scăpare. (~ de un viciu.)

debarasare dex

Intrare: debarasa
debarasa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: debarasare
debarasare substantiv feminin