Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru debarasare

debaras├í [At: C. PETRESCU, O. P. I, 130 / Pzi: ~s├ęz / E: fr d├ębarrasser] 1-2 vtr A sc─âpa de cineva incomod Si: a (se) descotorosi. 3-4 vtr A arunca obiecte nefolositoare Si: a (se) descotorosi. 5 vt (Spc) A ├«nl─âtura de pe mesele unui local vesela murdar─â, resturile alimentare etc.
debarasáre sf [At: DEX / Pl: ~sắri / E: debarasa] 1 Alungare a unei persoane incomode Si: debarasat1 (1). 2 Aruncare a obiectelor nefolositoare Si: debarasat1 (2). 3. (Spc) Înlăturare de pe mesele unui local a veselei murdare, a resturilor alimentare etc. Si: debarasat1 (3).[1] modificată
DEBARAS├ü, debarasez, vb. I. Refl. A se degaja, a se descotorosi de ceva sau de cineva (care incomodeaz─â, care sup─âr─â). ÔÇô Din fr. d├ębarrasser.
DEBARAS├üRE, debaras─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a debarasa. ÔÇô V. debarasa.
DEBARAS├ü, debarasez, vb. I. Refl. A se degaja, a se descotorosi de ceva sau de cineva (care incomodeaz─â, care sup─âr─â). ÔÇô Din fr. d├ębarrasser.
DEBARAS├üRE, debaras─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a debarasa. ÔÇô V. debarasa.
DEBARAS├ü, debarasez, vb. I. Refl. (Fran╚Ťuzism) A se descotorosi (de cineva sau de ceva), a se dezb─âra, a se dezv─â╚Ťa (de ceva). ÔÖŽ Tranz. A descotorosi (pe cineva de ceva sau de cineva).
debarasá (a ~) vb., ind. prez. 3 debaraseáză
*debarasáre s. f., g.-d. art. debarasắrii; pl. debarasắri
debaras├í vb. ind. prez. 1 sg. debaras├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. debarase├íz─â
debarasáre s. f., pl. debarasări
DEBARAS├ü vb. 1. v. descotorosi. 2. a se descotorosi, a sc─âpa, (fig.) a se cur─â╚Ťa. (S-a ~ satul de un tr├óndav.) 3. v. dezb─âra.
DEBARASÁRE s. 1. v. descotorosire. 2. v. dezbărare.
A debarasa Ôëá a deprinde
A se debarasa Ôëá a se deprinde, a se ├«nv─â╚Ťa, a se obi╚Önui
DEBARAS├ü vb. I. tr., refl. A (se) degaja, a (se) descotorosi de ceva sau de cineva care incomodeaz─â, sup─âr─â. [< fr. d├ębarrasser].
DEBARAS├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) debarasa ╚Öi rezultatul ei. [< debarasa].
DEBARAS├ü vb. tr., refl. a (se) degaja, a (se) descotorosi de ceva sau de cineva. (< fr. d├ębarrasser)
A DEBARAS├ü ~├ęz tranz. A face s─â se debaraseze; a descotorosi; a dezb─âra. /<fr. d├ębarrasser
A SE DEBARAS├ü m─â ~├ęz intranz. A reu╚Öi s─â se elibereze (de ceva sau de cineva care incomodeaz─â); a sc─âpa; a se descotorosi; a se dezb─âra. /<fr. d├ębarrasser
DEBARASA vb. 1. a se degaja, a se descotorosi, a se dezb─âra, a sc─âpa, (reg.) a se cortorosi, (Bucov.) a se coroti, (grecism ├«nv.) a exoflisi, (fig.) a se scutura. (S-a ~ de un musafir nepoftit.) 2. a se descotorosi, a sc─âpa, (fig.) a se cur─â╚Ťa. (S-a ~ satul de un tr├«ndav.) 3. a (se) descotorosi, a (se) dezb─âra, a (se) dezobi╚Önui, a (se) dezv─â╚Ťa, a (se) l─âsa, a sc─âpa, (fig.) a (se) scutura, (fam. fig.) a ├«n╚Ť─ârca. (A se ~ de un viciu.)
DEBARASARE s. 1. degajare, descotorosire, sc─âpare. (~ de un musafir nepoftit.) 2. dezb─ârare, dezobi╚Önuire, dezv─â╚Ť, dezv─â╚Ťare, sc─âpare. (~ de un viciu.)

Debarasare dex online | sinonim

Debarasare definitie

Intrare: debarasa
debarasa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: debarasare
debarasare substantiv feminin